Povești de la penitenciar

 .

Ați observat că filmele care poartă inscripția ”inspirat din realitate” au o desfășurare epică ce nu poate fi confundată cu poveștile ivite în mintea scenariștilor? De obicei se pune la sfârșit, dar te uiți la film și-ți spui ”ăsta e inspirat din realitate... nu se poate altminteri!”

Sintagma ”Realitatea bate filmul” este un clișeu demonetizat, dar vai Doamne, cât adevăr ascunde. Niciun scenarist, niciodată, n-o să fie în stare să ”ivească” întâmplări cu parfum de realitate.

Povești de la penitenciar (de pe vremea de tristă amintire)

Un individ glumeț, vine acasă în ziua de salariul. Cum intră pe ușă, nevastă-sa îi zice: ”Dă-mi pantalonii să-i bag la spălat”. Omul se execută uitând de banii din buzunarul de la spate. 

Numai ce pornește mașina, de n-apucă să-nvârtă de două ori, și-și aduce aminte. O oprește repede și scoate teancul de sute ude. Ce să facă? Se gândește să pună bancnotele la uscat pe sfoara din bucătărie. Abia de pune două sute și țârâie soneria. Deschide. Era vecinul de deasupra, îi trebuia un patent.

Îl vede pe omul nostru cu teancul de sute ude și se uită nedumerit.

”Hai înâuntru, zice cu voce joasă, conspirativă.”

”Dar ce faci, vecine?” întreabă cel de deasupra.

”Păi ce să-ți spun...?! Acuma că ai venit, îți zic... da să nu mai spui la nimeni, te rog!! Am o mașină de făcut bani și tocmai am scos o tură, și-i pun la uscat.”

Ia vecinul patentul și pleacă.

Nu trece nici o jumătate de oră și la ușa glumețului sună miliția. ”Ce faceți aici?!” Individul povestește cum a venit acasă și, din greșeală, nevastă-sa i-a băgat pantalonii la spălat cu salariul în buzunar. Milițienii, băieți isteți, înțeleg situația și-l întreabă:

”Dar cine crezi că te-o fi dat în gât?”

”Păi... a fost vecinul de la trei, să ceară un patent.”

Și se duc milițienii la vecinul de deasupra și... îl găsesc cu cazanul de fiert țuică pe aragaz!

Pe vremea aceea era caz penal.

Altă poveste

Un soț cu minte bolnavă, orbit de gelozie, se gândește să o testeze pe nevastă-sa. Într-o zi când soția plecase la cumpărături, ia un ștreang și-l leagă de lustra din camera mare. Sfoara era suficient de lungă încât el să poată sta în picioare cu ștreangul în jurul gâtului. Împrăștie pe jos câteva bancnote de-o sută, răstoarnă un scaun în fața picioarelor, bagă gâtul în ștreang și o așteaptă de nevastă-sa.

Ați înțeles ce era în mintea lui?

Nu? Vă spun eu.

Voia să vadă la ce se repede nevastă-sa când vine, la el să-l scoată din strânsoare, sau la bani.

Vine amărâta acasă, intră în cameră și când vede scena țipă îngrozită - nu se repede nici la bărbat, nici la bani ci fuge panicată să bată la vecini. Ciocăne la ușa din dreapta - unde stătea o bătrână care se mișca mai greu  ciocăne în stânga, apoi fuge la etajul următor să bată disperată la alte uși.

Bătrâna de lângă, speriată de gălăgie și de bătaia puternică, deschide și nu vede pe nimeni; doar ușa vecinului larg deschisă... Intră în cameră și-l vede pe ăsta în ștreang, cu limba scoasă. Ce să facă?! Se apucă așa într-o doară să adune banii de pe jos.

Dintr-o dată-l aude pe spânzurat: ”Ce faci babo, nu ți-e rușine să furi banii?!” 

Și ce credeți? face atac de cord și... moare pe loc!

Omor prin imprudență.