Scuba diving

.
Dacă te tentează să faci scufundări (scuba diving în engleză dar și în romgleză), ar fi bine să știi exact ce vrei. Asta ca să nu ajungi să fii dezamăgit.

Ce vreau să zic? Eu mi-am dorit foarte mult să mă scufund ca să simt plutirea și libertatea aceea unică pe care ți-o oferă adâncurile. Să ascult liniștea peștilor și a meduzelor. N-am vrut să-i văd. Nici bolovanii gri-verzui plini de mâl și plante negre. Doar să simt presiunea apei, să gust senzația respirației obligatorii pe gură și să mă încânt de libertatea plutirii.

Ei bine, nu m-am gândit că trebui să-i spun asta asistentului - că la primele experiențe nu te lasă singur. Și m-am trezit că tipa - era o puștioacă - stătea în spatele meu și mă tot împingea cu nasul spre stânci. Probabil ca să pot vedea mai bine peștii și aricii de mare. Bineînțeles că era înotătoare mai bună decât mine și eu nici nu prea mi-am dat seama ce se petrece. Oricum greutățile de la centură mă răsuceau într-o parte, tubul de oxigen mă trăgea în altă parte iar burta își aducea și ea aport la răsucire. Tot încercam să mă rotesc spre larg și mă tot trezeam cu nasul spre stânci. Abia după ce am ajuns pe țărm, și am rememorat întâmplările, mi-am dat seama că antrenoarea a fost cea care mi-a retezat libertatea de mișcare, m-a tot împins să văd ce credea ea că e de văzut.

La un moment dat, în încercarea de a vedea adâncurile, m-am împins de o stâncă. Cu multă grijă, să nu cumva să nimeresc cu mâna vreun arici de mare. Exact într-un arici mi-am proptit mâna și m-am trezit cu rămășițele a vreo 30 de ace, dureroase, negre și friabile. Nu le poți scoate, că dacă încerci să le prinzi cu penseta se sfărâmă. Am scos câteva mai mari și pe restul le-am lăsat acolo, la încheietura mâinii stângi. M-au chinuit cam un an. Acuma au dispărut înăuntru și nu le mai simt.

Le vorbesc copiilor despre presiunea hidrostatică și despre tehnica scufundărilor - nu puteam să nu încerc și eu să văd cum e. Măcar data viitoare știu exact ce-i voi spune antrenorului.

Despre Teoria spațiului de lucru global (GNW - Global Neuronal Eorkspace)

.

A fost propusă de psihologul Bernard J. Baars și neurologii Stanislas Dehaene și Jean-Pierre Changeux.  Aceștia susţin că cele mai multe experienţe inconştiente sunt procesate în regiuni specializate ale creierului, cum ar fi cortexul vizual. Noi devenim conştienţi de această activitate doar atunci când o parte din informaţie este transmisă către o reţea de neuroni numită "spaţiul de lucru global".
Teoria începe cu observația că atunci când sunteți conștient de ceva, multe părți ale creierului au acces la aceste informații. Dacă, pe de altă parte, acționați în mod inconștient, acea informație este localizată în sistemul senzorio-motor specific implicat. De exemplu, când tastați rapid, faceți acest lucru în mod automat. Dacă sunteți întrebat cum faceți acest lucru, n-o să știți să răspundeți, și asta pentru că nu aveți acces conștient la acele informații, care, de asemenea, se află localizate în acele circuite ale creierului care leagă ochii de mișcările rapide ale degetelor.

GNW susține că conștiința apare dintr-un anumit tip de procesare a informațiilor - ideea este cunoscută încă de la începuturile inteligenței artificiale, când softurile au acces la un spațiu comun de stocare a informațiilor.

Orice date ”scrise” în această regiune, ca pe o tablă, devin disponibile pentru o serie de procese subsidiare: memoria de lucru, limbajul, modulul de planificare și așa mai departe. Conform GNW, conștiința apare atunci când informațiile senzoriale primite, inscripționate pe o astfel de tablă, sunt folosite în comun de către mai multe sisteme cognitive - care procesează aceste date pentru vorbire, pentru a stoca sau a apela o memorie sau a executa o acțiune.

Deoarece tabla are o capacitate redusă, la un moment dat suntem conștienți doar de o cantitate mică de informație. Se presupune că rețelele neuronale care operează aceste mesaje sunt localizate în lobii frontali și parietali. Odată ce aceste date – puține – sunt difuzate pe rețea și sunt disponibile la nivel global, informațiile devin conștiente. Adică subiectul este conștient de acestea. Deși computerele prezentului nu au ajuns încă la acest nivel de sofisticare cognitivă, se crede că este doar o chestiune de timp până când vor dobândi această caracteristică. Așadar GNW consideră că în viitorul apropiat computerele vor fi conștiente.
.

Johny

.
Am fost coleg cu Johny - Ion Jinga - la Facultatea de Fizică București, eu fiind cu un an mai mic.

De el mă leagă o întâmplare interesantă.

Johny preda ore de fizică, lucrând ca student, la Liceul Economic Nr. 4, de pe Șoseaua Viilor, iar eu eram în căutare de ore. Pe vremea aceea teoretic și legal studenții puteau preda la liceu, dar practic era foarte greu să obții angajarea.
N-a fost și cazul lui Johny. De ce?
Pe inspectorul școlar general al Bucureștiului din vremea aceea îl chema... Ioan Jinga.
Johny s-a dus la inspectorat fără să aibă idee de coincidența de nume și s-a prezentat:

”Mă numesc Jinga Ion, sunt student la fizică și aș vrea să predau ceva ore la vreun liceu din București.”

A primit orele imediat.

În semestrul al doilea, pentru că Johny avea mult de lucru la diplomă, mi-a cedat mie acele ore, fără să mai trecem pe la inspectorat, să anunțăm schimbarea. Eu mergeam la ore și semnam în condică ”Jinga Ion”. Se mai întâmpla să mai și lipsesc - mde, ca studenții - dar niciodată nu mi-a fost tăiată nici o oră, deși directorul liceului obișnuia să taie orele neținute.