vineri, 26 iulie 2019

Fericirea durabilă

.
         Discutam cu un coleg despre fericire și el îmi spunea că nu trebuie să confundăm fericirea cu plăcerea. Poți fi fericit chiar când starea ta nu este în totalitate plăcută. De exemplu când urci pe munte și ai ajuns în vârf, ești obosit, gâfâi, picioarele te dor, dar pieptul ți se umple de bucurie și exclami: ”Ah, sunt fericit!”. Concluzia lui era simplă, fericirea este o stare de bine.

     Ei, eu cred că nici asta nu ajunge. Fericirea este mai mult decât plăcerea dar este mai mult și decât o stare de bine. Și drogurile îți dau o stare de bine, dar nu-ți aduc fericire.
Cred că fericrea este adevărată doar dacă este durabilă. Prin asta înțeleg că nu se măsoară la un moment dat, ci pe intervale mai mari de timp. Drogurile îți pot aduce o fericire de moment, dar pe termen lung îți aduc mai mult necazuri decât lucruri bune. Fericirea aceasta, nu este durabilă.

     Până la urmă, se pare că Aristotel dă cea mai bună definiție a fericirii:
     Te poți considera fericit dacă, ajuns spre capătul vieții, te uiți înapoi și poți să exclami ”da, viața asta a meritat trăită!”.