vineri, 24 noiembrie 2023

Paradoxul lui Zenon

 .

Ascult, dimineața în mașină, ”Colțul copiilor”. Este o emisiune radiofonică nostimă, pe care o voce o introduce în forma ”Părinții sunt pedepsiți să stea la... colțul copiilor!”, în care o doamnă reporter stă de vorbă cu copii de grădiniță, punându-le întrebări de ”oameni mari”. Răspunsurile sunt de multe ori surprinzătoare.

Astăzi îl întreba pe un puști firoscos, după voce să fi avut vreo 6-7 ani, ce crede despre roboți și despre inteligența artificială, mai precis:

- Măi Daniel, tu crezi că roboții vor ajunge să fie mai inteligenți decât oamenii?

Răspunsul lui Daniel - sau poate că îl chema altfel, nu mi-amintesc - a fost:

- Nu... eu cred că roboții nu vor fi niciodată mai deștepți decât oamenii.

- Dar de ce spui tu asta, măi Daniel?

- Pentru că acuma roboții nu sunt mai inteligenți decât oamenii și cât timp vor învăța ca să ne ajungă, între timp, oamenii au mai învățat câte ceva și atunci tot oamenii vor fi mai deștepți!”

Dincolo de amuzament, mi se pare fascinant cum asemena raționamente se dezvoltă în minți atât de fragede. Lumea merge înainte, în ciuda paradoxului lui Zenon sau al altor (atât de multe) paradoxuri.

*Paradoxul "Ahile și broasca țestoasă" este unul dintre cele mai cunoscute paradoxuri formulate de filosoful grec Zenon din Elea** pentru a evidenția dificultățile înțelegerii mișcării în contextul unui continuum infinit.

Iată cum este prezentat paradoxul:

- Ne imaginăm o cursă între Ahile, un atlet foarte rapid, și o broască țestoasă mai lentă.

- Pentru a face cursa mai echitabilă, i se acordă broaștei un avans, adică un anumit număr de metri începând din punctul de start.

- Zenon argumenta că, deși Ahile este mult mai rapid decât broasca, va fi mereu depășit de aceasta în încercarea de a o ajunge, deoarece, în timp ce Ahile ajunge la locul unde a fost broasca la începutul cursei, broasca a avansat puțin. Așa că, în timp ce Achile ajunge la noua poziție a broaștei, aceasta a avansat din nou, și așa mai departe.

Concluzia paradoxului este că, conform acestei logici, Ahile nu ar trebui să poată niciodată să o ajungă pe broască și, în consecință, să o depășească, deoarece întotdeauna există un segment de distanță pe care trebuie să-l traverseze, iar în timpul acestui proces, broasca se deplasează și ea.

** Zenon din Elea a fost un filosof grec pre-socratic care a trăit în secolul V î.Hr. și care a fost asociat școlii eleate de filozofie. Se crede că s-a născut în Elea, o colonie greacă situată în sudul Italiei de azi. Despre viața personală a lui Zenon știm relativ puțin, iar multe informații despre el au ajuns până la noi prin intermediul altor filozofi și istorici antici, precum Aristotel și Platon.

Zenon este cunoscut pentru influența semnificativă asupra gândirii filozofice din antichitate, în special pentru paradoxurile pe care le-a formulat, precum cele legate de mișcare și infinit, de exemplu "Achile și broasca țestoasă". Principala sa preocupare filozofică a fost de a argumenta împotriva ideii de pluralitate și a susținut că realitatea este unitară.

Un alt aspect notabil al gândirii lui Zenon este contribuția la dezvoltarea dialecticii. El a folosit paradoxuri pentru a arăta că anumite concepte, cum ar fi mișcarea și pluralitatea, duc la contradicții logice și, prin urmare, trebuie reevaluate.

Desi ideile lui Zenon au fost criticate și combătute de alți filozofi antici, cum ar fi Aristotel, ele au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării filozofiei și au contribuit la formarea gândirii filozofice ulterioare.

miercuri, 21 iunie 2023

Kant și umorul

.


Immanuel Kant (1724 - 1804) a avut în știință surprinzătoare intuiții - sau poate că nu au fost doar intuiții.
Spre deosebire de Herschel, care presupunea că în Univers este o singură aglomerare de stele - Galaxia noastră - era de părere că cel puțin unele nebuloase sunt ”lumi insulare”, adică cel mai probabil în universul mare sunt mai multe galaxii (i-a venit această idee observând că nebuloasele sunt toate elipse de diferite excentricități!).
Era un  bun cunoscător al teoriilor lui Newton și a făcut afirmația - corectă - că mareele încetinesc mișcarea Pământului.
De asemenea a presupus că sistemul solar, inclusiv Pământul, s-a format dintr-o nebuloasă prexistentă în zona noastră de univers. Câteva secole mai târziu această nebuloasă a primit denumirea de Norul Neith (denumire propusă de Jim Baggott).

Legat de comic, este adeptul teoriei incongruenței și afirmă că umorul apare atunci când o întâmplare începe hiperbolic dar se termină derizoriu și își ilustrează teoria cu exemplul unui clovn care se repede vitejește spre un elefant, pentru a-l încăleca pesemne, dar se oprește umil și descumpănit de gabaritul animalului și înlătură cu mâna un fulg imaginar de pe coapsa acestuia.
Cred că mai potrivit ar fi fost să-și exemplifice teoria folosind bancul cu marinarul și piratul.

”Un marinar și un pirat stăteau de vorbă într-o crâșmă. Marinarul povestea cum s-a bătut el pe vase și ce probleme a avut prin diferite porturi. Totuși nu se hazarda la prea multe detalii pentru că piratul, judecând după cârligul în locul de mâinii drepte, după piciorul de lemn și pe deasupra îi lipsea un ochi, părea trecut prin multe. Se gândea marinarul ”să vezi când începe să povestească ăsta...” și îl îndeamnă să-și depene amintirile.
Marinarul: Cum ți-ai pierdut piciorul?
Piratul: Eii... eram o dată pe vas și am căzut în apă. Un rechin m-a urmărit și când să urc înapoi mi-a înșfăcat piciorul, chiar înainte să mă tragă camarazii sus. 
Marinarul: Și cu mâna? 
Piratul: Un mare spadasin m-a provocat la duel. Doar o clipă de neatenție și mi-a tăiat mâna, dar eu l-am omorât cu cuțitul din mâna stângă! 
Marinarul: Și ochiul, cum ți l-ai pierdut?
Piratul: Eram pe vas într-o zi senină și mă uitam că nu e niciun nor pe cer, și deodată un pescăruș s-a găinățat exact pe ochiul meu!
Marinarul: Și de la un găinaț ți-ai pierdut ochiul??
Piratul: Nu, dar era prima zi după ce mi-au pus cârligul.”

duminică, 2 aprilie 2023

Mona

 

Am văzut acu mai mulți ani un interviu dat de Mona Muscă.

Frumoasă femeie chiar și la vărsta aceea, cred că pe atunci avea un pic peste 55 de ani, deșteaptă și carismatică.

La un moment dat o întreabă reporterița:

- Regretați ceva din viața dumneavoastră?

Răspunsul a venit destul de repede, parcă doamna s-ar mai fi gândit la asta:

- Da. Regret că n-am fost mai frivolă...


Am căutat interviul pe Internet, mi-ar plăcea să mai văd odată replica aceea, dar nu l-am găsit.

Dacă știți voi pe unde este, dați-mi și mie link-ul.

Vaaai... ce tânăr!

.


Când eram prin clasa a 5-a sau a 6-a, am asistat la o discuție în casa bunicilor, care mi-a rămas întipărită-n minte:

- O murit Toader a' lu' Savetuca...

- Vai de mine... Da' câți ani avea?!

- 54.

- Vaaai... ce tânăr!

”Cum adică tânăr, bunico? La 54 de ani? Ești sănătoasă la cap?!” îmi spuneam eu în sinea mea. Pe atunci credeam că după ce ai trecut de 50 ești deja cu un picior în groapă.

Așa sunt tinerii, ei au impresia că viața se termină la 30 de ani.


Iată un articol încurajator - pentru tineri și nu numai.

https://republica.ro/frumusetea-dupa-70-de-ani-eram-daramata-sufleteste-si-m-am-dus-in-baie-si-m-am-aranjat-si-am-iesit-dreapta

sâmbătă, 1 aprilie 2023

Laci

 

Eram profesor de serviciu la o școală din județul Mureș, în care copiii de etnie maghiară sunt majoritari.

La un moment dat vine gâfâind spre mine un elev de clasa a VII-a:

- Dom' profesor - dom' profesor! Gyuri se bate!

- Vai de mine, sar eu ca ars. Cu cine se bate, măi Laci!?

- Cu mine!

El săracu' traducea, cuvânt cu cuvânt, din ungurește.

luni, 6 martie 2023

Shogun

.

Știați că ”Shogun” - romanul lui James Clavell, poate cea mai fascinantă pentru occidentali descriere a societății japoneze - este construit pe baza unui personaj real?

William Adams (n. 24 septembrie 1564, Gillingham, Kent – d. 16 mai 1620, Hirado, Nagasaki) a fost primul călător englez care a ajuns în Japonia, unde a trăit până la moarte, probabil el fiind primul european care este numit samurai. Adams trăiește în Japonia în așa numita epocă Nanban (1543-1650), perioadă în care Japonia duce o politică comercială de deschidere spre Europa.

În prima parte a secolului al XVII-lea, Șogunatul Tokugawa a bănuit că toți comercianții sau misionarii erau spioni ai puterilor europene. Din această cauză intrarea lor în Japonia a fost controlată cu strictețe din ordinul personal al șogunului. William Adams, călătorind pe un vas olandez, a eșuat pe coastele Japoniei în 1600. El a reușit să-l impresioneze pe șogunul Tokugawa Ieyasu, învățându-l arta navigației, astronomie și matematică și a devenit samurai onorific, primind o moșie considerabilă. Când englezii din Compania Indiilor de Est au ajuns aici in în 1616 ei au cerut ajutorul lui Adams ca favorit al șogunului ca să construiască prima fabrică dar și un soi de agenție de comerț. În cele din urmă însă Japonia i-a silit pe toți străinii să plece și a blocat toate relațiile cu lumea exterioară, cu excepția unor relații comerciale restrânse cu negustorii olandezi și chinezi în orașul Nagasaki.

În romanul lu Clavell, William Adams este John Blackthorne, marinar englez pilotând nava comercială olandeză Erasmus, care naufragiază pe coasta Japoniei. Împreună cu alți câțiva supraviețuitori olandezi din echipajul său sunt luați ostatici de seniorul feudal local, Omi Kasigi și închiși într-un puț timp de mai multe zile până când, în ochii răpitorilor lor, încep să se comporte în mod civilizat, adică până când încetează să strige, să își reclame libertatea și să se plângă.

Blackthorne este numit "Anjin"de către japonezi, traducerea cuvântului "pilot", pentru că aceștia nu pot sa îi pronunțe numele. El insistă pentru ca tânărul samurai Omi să folosească sufixul "san" ca și cum ar fi fost un samurai demn de respect, și astfel, Blackthorne este numit de acum înainte Anjin-san. În realitate, Williams Adams era numit Anjin-sama, ceea ce reprezenta o foarte mare onoare.

Am fost nevoit să șterg postarea și să o republic din pricina spam-urilor de la comentartii.