Baba de la metrou

 .

Poveste de la metrou

O bătrână ajunge acasă gâfâind agitată și scuturându-se de zăpada viscolită, înghețată pe tivurile hainei ei groase de iarnă, cu glugă, începe a povesti pe nerăsuflate:

- Să vezi ce am pățit... Am ațipit în metrou. Când mă trezesc, simt rece la cap. Pun mâna și-mi dau seama că nu mai aveam căciula. Mâ uit împrejur, căciula nicăieri! Când ridic ochii, un individ, cu căciula mea pe cap, stătea să coboare la Sudului, unde trebuia să cobor și eu. Îmi zic, în sinea mea, îl prelucrez pe peron, după ce coborâm.

- Draga mea..., încearcă s-o întrerupă moșul.

- Stai să-ți zic! Se deschid ușile... coboară lumea, el nu coboară. Urcă mai mulți călător și el tot nu iese. Atunci, știi ce am făcut? I-am luat căciula din cap și i-am dat un brânci, de aproape a căzut pe spate!

- Tu femeie...

- Lasă-mă să-ți spun! S-au închis ușile și l-am văzut pe hoț cum s-a repezit și și-a sprijinit nasul în geam; nu-i venea să creadă că l-am prins! Ce credea, că-s mai proastă ca el?

- Dragă, liniștește-te. Căciula ta este în glugă!

Povestea, probabil apocrifă, este de pe vremea când metroul abia fusese dat în folosință și eu am aflat-o, cam tot pe atunci, de la un coleg de facultate, bucureștean.

Cel mai mult m-a distrat concluzia trasă de colegul meu:

”Spune tu! Om pașnic și cinstit și te fură o babă în metrou!”

PS Colegul de la care am aflat întâmplarea este Andrei Iftimovici, fiul dramaturgului dr. Radu Iftimovici.