.
A iubi înseamnă a vrea pentru celălat bucurii, mai mici sau mai mari, și desigur a te strădui să nu-i provoci neplăceri și disconforturi.
Și mai înseamnă a te sacrifica, mai puțin sau mai mult, ca să-i aduci acele bucurii. Dragostea îți aduce puterea pentru aceste sacrificii. Nici nu le simți ca pe o corvoadă; sunt mai degrabă o ofrandă pe altarul fericirii în doi. Îți sacrifici propriul confort, sau timp, sau bani sau orice altceva. Și este o mare plăcere pentru tine să o faci pentru cel pe care-l iubești. Iubirea cea mare este atunci când poți, și vrei, să mergi până la a-ți nega propria identitate pentru celălalt.
Cu o minimă inteligență sentimentală vei ști care sunt bucuriile celuilalt. Nu trebuie să ți le spună, tu le simți. La fel cu lucrurile care îl supără.
Când ai renunțat să-i mai aduci bucurii celuilalt și când nu mai ești dispus la niciun fel de sacrificiu personal, dragostea se termină. Și să te ferească Sfântul de analfabetul sentimental.
Iubirea mai înseamnă și să ai o corectă reprezentare a sacrificiilor pe care le face celălalt, să le înțelegi și să le respecți; eventual plătind cu aceeași monedă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu