Marea dispută

 .

”Marea Dispută” începe de pe la mijlocul secolului al XVIII-ea, când Immanuel Kant e emis o ipoteză, diferită de cea  lui  William Herschel, cu privire la întrebarea dacă nebuloasele sunt parte din galaxia noastră, sau sunt lumi separate.

În timp ce marele astronom William Herschel, unul din pionierii măsurătorii distanțelor până la stele, considera că tot Universul se reduce la Calea Lactee, Immanuel Kant, în ”Istoria naturală universală și teoria cerului”, publicată în 1755, afirmă că unele din nebuloasele observate de astronomi sunt similare Căii Lactee, deci Universul este format din nenumărate galaxii (el le numește ”lumi insulare”) și deci nu se limitează doar la galaxia noastră.

Unul din argumentele lui Kant venea din faptul că multe nebuloase observate sunt eliptice și au diferite excentricități. Cu alte cuvinte dacă galaxiile sunt în formă de disc, datorită orientării lor întâmplătoare, vom observa forme eliptice mai mult sau mai puțin turtite. (În sprijinul ideii de univers infinit, Kant mai aduce și argumentul unui Dumnezeu atotputernic, afirmând că ideea de spațiu și timp finite nu pot să corespundă modului în care ne imaginăm Ființa Supremă.)

La începutul secolului al XX-lea disputa dintre cele două moduri de a ne imagina Universul polarizase lumea astronomilor.

Partizanii lui Herschel susțineau că nebuloasele erau stele tinere înconjurate de nori de materie și că se aflau în interiorul Căii Lactee, iar cei ai lui Kant considerau că erau sisteme stelare independente, galaxii aflate la mare depărate unele de altele.

Criza a ajuns la apogeu în 1920 când Academia Națională de Științe din Washington a găzduit o dezbatere ce avea să fie numită ”Marea Dispută”. Miza acesteia era enormă: locul omului în Univers.

Din păcate rezultatul dezbaterilor a fost indecis; fiecare tabără considerând că are dreptate și ceilalți greșesc.

Disputa a fost încheiată în 1924, când Edwin Hubble a identificat o cefeidă* în ”Nebuloasa” Andromeda și a determinat distanța* până la aceasta. Măsurătorile recente arată că distanța până la Andromeda este de 2,52 milioane de ani lumină, în timp ce dimensiunea Căii Lactee este doar puțin peste o sută de mii de ani lumină.

În acest fel Nebuloasa Andromeda devenea Galaxia Andromeda și Marea Dispută se încheiase: Universul nu se limitează la galaxia noastră ci este cu mult mai mare, fiind format din nenumărate galaxii.

* Cefeidele sunt stele cu strălucire variabilă folosite în determinarea distanțelor cosmice. Perioada de oscilație a strălucirii depinde de mărimea și deci de luminozitatea medie a cefeidei. Măsurând perioada și strălucirea putem calcula distanța la care se află față de noi.

** Hubble obținuse o distanță de 900.000 ani lumină până la cefeida din Andromeda, rezultat nu foarte precis, dar clar mai mult decât dimensiunea cunoscută atunci a Căii Lactee. Lucrarea lui Hubble a fost publicată în ianuarie 1925.

Majoritatea informațiilor de mai sus le-am cules din cartea ”Big Bang. Originea universului” de Simon Singh, care abundă în detalii și care este atât de bine scrisă încât  v-o recomand din toată inima. Este absolut fascinantă, așa cum este și aventura cunoașterii umane.