pensia mea

.

Un nesimțit cu caș la gură, proaspăt absolvent de liceu, într-o discuție pe Facebook, îndrăznește să sugereze cu reproș că el este plătitor de pensii. Un fel de a spune că el îmi plătește pensia mie.

Tu, mie, mă?! Ce-mi plătești tu mie?

Ba e fix pe dos, nătângule, eu i-am plătit concediu de maternitate lu’ mumă-ta și alocație ți-am plătit ție, eu mă, eu. Optspezece ani de zile.

Ți-am plătit asistență medicală, să crești 'nalt și sănătos, să poți juca fotbal și să pupi fetele. Ți-am plătit școala de până acuma și pe cea de-acum încolo. Școală al cărei eșec ești.

Le-am mai plătit pensie bunicilor tăi și ajutor de șomaj unora din familia ta; familie care nu ți-a dat cei șapte ani de acasă, care nu te-a învățat bunul simț și nici ce-nseamnă recunoștința.

Ascultă-aicea tântule, fă-te mare, intră în politică și-n parlament și votează o lege prin care desființezi sistemul de pensii. Să muncească taică-tu până la 95 de ani, să muncim cu toții până ce-om crăpa și ne-or duce ăștia la groapă.

Sau, mai bine, termină-ți școala și du-te-n Italia, în Brazilia sau în Canada, să plătești pensiile bătrânilor de acolo, că lor le datorezi tot ceea ce ești și ce ai.

Să nu-mi plătești mie nimic mă, că de la tine n-am nevoie!

.