miercuri, 3 noiembrie 2010

"Filozofie" sau "Filosofie"?

*
     Aţi remarcat că românii au o fobie, care se accentuează pe zi ce trece, faţă de litera "z"?
     Adevărul e că "z" este de-a dreptul mitocănesc...! Dacă avem obraz subţire, nu mai zicem autobuz ci autobus. Dacă-i pe aşa, eu propun şi sarsăr, obras şi sarsavat. Nu mai avem zmeu că-i smeu... (Să zicem mersi că-l mai avem şi pe ăsta! Că în loc de balaur, spiriduş, duh şi căpcăun ne-am pricopsit cu dragon, elf, gin şi ogăr!)
     Da' nu de astea vreau să vorbesc aici, ci despre o altă gogomănie care mă sâcâie de ceva vreme.
     Acu' vreo zece-cinsprezece ani cineva, foarte deştept de bună seamă, vorbitor fervent de limbi decedate, a constatat că românii persistă într-o gravă eroare logico-lingvistică: scriem şi citim filozofie.
     "Păi de ce-i greşit...?" a-ntrebat mirat un naiv şi neinstruit om de treabă - ca mine. "Cum de ce?! Tu nu ştii că grecii au inventat filozofia?" "Aşa... şi ce dacă?" "Cum şi ce dacă? Vai că multe trebuie să-ţi mai explic! În greaca veche filo (sau, mai pe englezeşte, philein) înseamnă dragoste, iar sofia înseamnă înţelepciune. Asta şi înseamnă, de fapt, filosofie: dragoste de înţelepciune. Şi asta nu e tot... partea neplăcută este că zofos (sau zophos) înseamnă, tot în greacă, întuneric! Carevasăzică dacă am folosi, noi românii, forma aberantă filozofie, ar însemna, nici mai mult nici mai puţin, decât că suntem iubitori de întuneric!"
     Ei da! Atunci m-am luminat şi, mai ales, m-am uşurat. Îţi dai tu seama, prea stimate cititorule, în ce beznă (sau... besnă?) ne-am aflat noi până acuma? Câtă nedumerire, a ţugulanului vorbitor de greacă veche, a spulberat această mult aşteptată îndreptare? Stătea gânditorul rumân, sprijinit în coada sapei şi cugeta: "Doamne, oare cum de domnii ăştia, de la şcolile cele înalte, sunt iubitori de întuneric...?"
     Nu sunt lingvist, dar am pretenţia că sunt un relativ bun vorbitor de limbă română. Şi cred că toţi cei care au în cap neuroni şi nu tărâţe au un bun simţ al limbii, bun simţ care funcţionează dincolo de teorii savante şi de principii gramaticale. Ei bine, în baza acestui bun simţ al limbii mele materne, precum şi în baza câtorva lucruri pe care le-am învăţat la şcoală, îmi permit să-mi dau cu presupusul. Oricând mă puteţi contrazice, onor dumneavoastră, folosind facilitatea "Comentarii".
     Primul lucru pe care-l ştiu despre filozofie este că e un cuvânt preluat din franceză. E drept, prietenii noştri din centrul Europei, scriu philosophie, cu s, dar pronunţă cu z, asta pentru că în limba lor s intervocalic se citeşte z. Noi, având o limbă – din câte ştiu – fonetică, l-am preluat în această formă: filozofie. Filozofie am spus, filozofie am scris. Nu numai atât, dar în mai toate limbile Europei se pronunţă cu z. Aşa spun şi englezii şi nemţii şi italienii şi vecinii noştri ungurii şi, dacă nu mă înşel, chiar şi grecii! Dar dintre toţi, numai noi românii ştim forma corectă şi, de curând, iată, o şi folosim!
     Nu este singurul loc în care suntem mai deştepţi decât restul Europei, să ştiţi! Noi avem o logică bine dezvoltată şi spunem "un pahar cu apă". Francezii spun "un verre d'eau", englezii "a glass of watter", italienii "un bicchiere d'acqua", numai noi românii folosim prepoziţia corectă: "un pahar cu apă"! Dar despre paharul ăsta vorbim cu altă ocazie.
     Să revenim la filozofie. În opinia mea indiferent cum scriem filozofie sau filosofie, tot cu z se pronunţă. Şi cu asta ce-am făcut? Păi ne-am îndepărtat, un pic, de la caracterul fonetic al limbii române... Dar ce contează un aşa mic neajuns dacă este preţul plătit pentru logica vorbitorilor de greacă veche?
     Am mai auzit un argument, în opinia mea, nu mai puţin exotic: cică forma filozofie este comunistă!
     Curios din fire, şi doritor de a învăţa de la cei ce ştiu, am căutat să aflu ce părere avea un celebru filozof român: Lucian Blaga. Ce credeţi că am descoperit? Vedeţi şi dumneavoastră...

(poză a unei scrisori a lui Blaga către Breazu)

     Tudor Vianu îşi pune semnătura, în 1938, pe un " Studiu de filozofia culturii".


     Pe scurt:
Ştim că în greacă filo înseamnă dragoste, sofia înseamnă înţelepciune, iar zofos înseamnă întuneric. Dar asta nu înseamnă că trebuie să folosim forma, aproape de nepronunţat, "filosofie". (Doamne păseşte... acuma o să conjugăm verbul "a filosofa"!) Limba română are muzicalitatea ei şi "filozofie" sună corect;
Filozofie este un cuvânt românesc preluat din limba franceză. Francezii pronunţă cu z şi această pronunţie am preluat-o şi noi;
• Dacă Blaga zicea filozofie, nu înţeleg de ce eu aş spune altfel!
*

2 comentarii:

Unknown spunea...

Este şi nu este. Pronunțăm "egzercițiu", dar scriem "exercițiu"... Acuma să nu picăm în extrema cealaltă şi să-i biciuim pe adepții "filoSofiei"😊 Sunt bune ambele variante.

Anonim spunea...

Bezna - din perspectivă filosofică - nu poate avea conotație negativă. Cunoașterea are o dimensiune a beznei atunci când atinge esnțe de negrăit (apofatice). Așadar bezna poate fi asociată acelei forme de cunoaștere care traversează limitele în transcendent. Cu alte cuvinte - filosofăm până la vremea când, nemaivăzând limitele cognoscibile ale esenței, trecem în apofatic - adică în FILOZOFIE! Termenii - logic vorbind - sunt compatibili.