Rămîi să mai ciocnim o cupă,
La hanul vechi de pe coclauri,
Că pentru vin şi pentru tine
Mai am în sîn trei pumni de aur.
Rămîi să ne-alungăm tristeţea
Şi setea făr de alinare,
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Înmiresmează-te frumoaso,
Ca un altar cu mirodenii,
Cît zarea-i plină de albastru
Şi Luna-i plină de vedenii
Şi-atît cît drumurile lumii
Mai au pe margini bucurii,
Căci mîine în zadar vei bate
La porţi de suflete pustii.
Ştii tu, frumoaso, că ulciorul,
Din care bei înfrigurată,
E făurit din taina sfîntă,
Din taina unui trup de fată?
L-a făurit cîndva olarul,
Cel inspirat de duhul rău,
Din taina unui trup de fată
Frumos şi cald ca trupul tău.
Iubeşte-mă acum, căci anii
Pe năzuinţe-or pune frîuri,
Şi zilele vieţii noastre
Se duc ca undele pe rîuri.
Iar trupul tău, care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeţii pe la hanuri...
Eusebiu Camilar - Rămâi să mai ciocnim o cupă
Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare...
Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur,
Căci pentru vin şi pentru tine mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să ne-omorâm tristeţea şi setea fără alinare
...Ştii tu, frumoaso, că ulciorul din care beai înfrigurată
L-a făurit din ţărnă sfântă, din ţărna unui trup de fată,
L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău
Din ţărna unui trup de fată frumos şi cald ca trupul tău...
...Ca mâne-om putrezi-n morminte uitaţi, nepomeniţi de nime...
Ca mâne vor veni olarii să fure lut din ţintirime;
Şi trupul Tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri...
Înmirezmează-te, frumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii,
Cât ochii îţi sunt plini de flăcări, cât zarea-i plină de vedenii,
Atât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii,
Căci mâne, în zadar vei bate la porţi de suflete pustii...
Iubeşte-mă acum, căci anii pe năzuinţi ne-or pune frâuri,
Căci zilele vieţii noastre se duc ca undele pe râuri;
Şi trupul tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri...
Text reprodus din revista „Cetatea Moldovei” 2, 1943, p 180 – 181
Poezia are multe din filozofia lui Omar Khayyám
Se pare că se găsesc mai multe variante ale poeziei. Nu am cercetat să găsesc originalul.
Ulciorul - Eusebiu Camilar
Rămâi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri,
Căci pentru vin și pentru tine
Mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să-nmormântăm tristețea
Și setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Știi tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfântă,
Din taina unui trup de fată?
L-a făurit cândva olarul
Cel inspirat de duhul rău,
Din taina unui trup de fată
Frumos și cald ca trupul tău.
Înmiresmează-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii,
Cât zarea-i plină de albastru
Și lumea plină-i de vedenii.
Și-atât cât drumurile vieții
Mai au pe margini bucurii,
Căci mâine în zadar vei bate
La porți de suflete pustii.
Iubește-mă acum căci anii
Nebănuiți vor pune frâu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe râu.
Ca mâine-om putrezi-n morminte,
Uitați, nepomeniți de nimeni,
Ca mâine vor veni olarii
Să fure lut din țintirime.
Iar trupul tău, care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeții pe la hanuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu