miercuri, 3 ianuarie 2018

Scurtă istorie a sărăciei noastre

.
În anii '70 românii au dus-o destul de bine. Gestul politic legat de Primăvara de la Praga a adus deschidere, atât a noastră spre Occident cât și a Occidentului față de România. A fost și o perioadă în care am beneficiat de fonduri externe. Chingile încorsetării comuniste erau ceva mai relaxate. Avântul s-a simțit inclusiv pe plan științific și cultural. Era perioada în care vecinii noștri veneau la cumpărături în România. Polonezii pe atunci erau cărăușii Europei. Cam așa cum au devenit românii după '90.
În anii '80 am trăit prost și foarte prost. Decizia lui Ceaușescu de a plăti datoria externă, dar și ruginirea societății pe diferite planuri, au adus foamea în România. Aveam flotă de pescadoare și mâncam pește. Ne era frig și n-aveam nici măcar program la televizor. Un banc cinic spunea că românii sunt ca pinguinii: ”mâncă pește, stau în frig și bat din palme”.
În anii '90 iară foame. De data asta am suferit de pe urma furtului de toate felurile. Corupția este doar o parte a a ceea ce numesc ”furt”. Elita politică a acelor vremi este vinovată că a patronat acest furt. Exista opinia că este necesar capital autohton indiferent de cum se înfiripă acesta. Parte din problemă este și că acest capital, odată apărut, a migrat peste hotare. În traducere, avuția noastră, așa măruntă cum a fost, a fugit în străinătate. Pentru omul de rând, neobișnuit cu bișnițăreala sau care n-avea de unde fura, viața putea fi cumplită. Calvarul a fost sporit și de opulența afișată de scursurile societății, îmbogățite peste noapte. A înflorit maneaua, pentru că segmentul social care o promova și o finanța era în culmea prosperității. Nu exista sistem de rate. Băncile erau ocupate cu construirea de sedii moderne – singurul domeniu în care s-a construit – și cu finanțarea marilor rechini. Nefiind cumpărători, nici magazinele nu prea erau pline.
După 2000 am început să prindem un pic de cheag. Băncile, lovite în plin de înființarea Trezoreriei, au început să se orienteze spre creditarea populației. A apărut celebrul ”credit cu buletinul”. Românii își făceau credite ca să-și cumpere aspirator și mașină de spălat automată. Atât de mică ne era puterea de cumpărare; era nevoie să-ți faci credit pe 5 ani pentru un televizor color. Și au mai apărut și supermarketurile. Până spre sfârșitul primului deceniu am golit conștiincioși rafturile alimentarelor. Intrarea in NATO și în Uniunea Europeană a adus reguli noi. Europa a cerut instituții – cum ar fi DNA – și legi – cum ar fi legea salarizării unitare. Marele furt a început să fie amenințat.

În 2008, numai bine când românii începeau să câștige un pic de încredere și să iasă din foame, am primit un pumn direct în plex: marea criză din 2008. Aproape că ne-am reîntors în sărăcie. Și-a tot fost criză până prin 2014-2015. De prin 2016 parcă începem să ne simțim un pic mai bine.

Niciun comentariu: