vineri, 2 mai 2014

Aurel Baranga - Fabule


Cu bucurie am găsit pe Internet, de curînd, fabulele lui Aurel Barnga. Spun cu bucurie pentru că le-am căutat mai demult și nu erau.
Iată că acum sînt datorită cuiva care nu dorește să-și facă numele cunoscut.
Mulțumim frumos domnule ANimănui DeNicăieri!
Am selectat, și eu, cîteva.


Fabulă muzicală

Înflorată, cum e fota,
Beată-i pasărea de cîntec…
― ”Au de unde scoate nota:
Din gîtlej?
Din cioc?
Din pîntec?”
Se întreabă,
Ca o babă,
Broasca,
Iazma iazului,
Arhi-baba jazului.

― ”Or ca vals,
Or ca cadril,
N-are cîntăreața stil,
Or că-i lied,
Or că e tril,
N-are pasărea profil,
S-o ascult mă prinde si-la,
S-o aud,
M-apucă mi-la,
Să v-arăt eu o cîntare
Și arpegii si-mi-la-re!” ―
Zise broasca, jos, în baltă,
Pe cînd pasărea-n azur,
Scoase nota cea mai ʹnaltă,
Încîntînd văzduhul pur.

Înflorată,
Cum e fota,
Nu știu cum îi vine nota:
Din gîtlej?
Din cioc?
Din pîntec?
Mă abțin să cercetez,
Mulțumit ca să notez


MORALA

… e cu cîntec.


Fabula iluziei

Se-oglindește luna-n baltă,
Meditează un mormoloc:
” ― Ca să vezi ce nenoroc!
De pe bolta cea înaltă,
A căzut la mine-n baltă,
Stăm acum,
Laolaltă,
În același loc” …
Iar

MORALA

Nu e alta:
Confunda bolta cu balta.

Fabula moralei

Într-o noapte,
De vis,
Diafană,
Pe un lac,
Sub tremur de lună,
Pluteau împreună
O rață
Și o lebădă wagneriană.

― ”Uită-te la ea, ce îngîmfată”,
Șopti rața înciudată.
”Dacă stai și te socoți bine,
Ce diferență între ea și mine?
Aceleași pene
Și același cioc,
Ce mai calea-valea,
A avut noroc,
Arză-o-ar focuʹ s-o arză,
Vedea-o-aș pe varză!”

E și în istoria asta
O socoteală,
Deși cam strîmbă
Și
Cam

i- MORALĂ:

Dacă nu poți să urci,
Măcar să bîrfești și să spurci.


Fabula modestiei

― ”Dragul meu,
Îngăduie-mi
Să-ți dau o povață:
Știi care e filozofia
În viață?
Să-ți măsori,
Cuminte,
Întinderea pasului,
Să-ți cunoști,
Cu alte cuvinte,
Lungul nasului.”

Ați fi bănuit
Cine a rostit
Acest axiom savant?

Un elefant.

Iar istoria mi se pare
Atît de fenomenală,
Că renunț la

MORALĂ.


Fabulă biblică VI

Și făcu Dumnezeu
Atîtea lucruri sfinte:
Flori,
Plante,
Mielul cuminte,
Că mă întreb
Și eu
Ca robul:
Ce-a fost în capul Lui
Cînd a făcut microbul?


Fabulă acustică

Spuse goarna mare
Către violină:
” ― Te deplîng, surată
Te deplîng, vecină,
Cele patru coarde,
Cu al lor căluș,
Sînt condiționate,
Toate,
De arcuș.
Ai o voce mică,
Abia presimțită,
Pe cînd, eu, ajunge
Ca să fiu stîrnită,
Și se aude, tare,
În întreaga sală!”

Zise violina:
” ― Nu-i un lucru nou.
Tinicheaua sună
Și-are și ecou.”

Fenomen acustic?
Lecție de

MORALĂ?

Cred că, amîndouă,
În măsură, egală.


Fabula disputei

Zise vîntul către mare:
” ― Ești sărată,
Mi se pare”.

Spuse marea către vînt:
” ― Nestatornic,
N-ai cuvînt”.

Zise vîntul: ” ― Ai rechini”.
Spuse marea:
” ― Și-alte vini?”

”Zise”, ”spuse”, ”vîntul”, ”marea” …
Te apucă disperarea
Cu disputa lor,
Sterilă
Puerilă,
Inutilă …

Vi se pare că

MORALA

Este cam anemică?
Vă răspund că e cum e
În orice polemică.


Fabula elocvenței

Zise vulpoiul în adunare:
” ― Vreau să pun o întrebare:
Cît timp o să mai fiu defăimat,
Acuzat
De lăcomie,
Perfidie,
Și de crudă felonie,
Cînd este știut,
Cunoscut,
Și demonstrat,
Că m-am reabilitat?

Nu mai umblu la cotețe,
Nu mai sar peste ostrețe,
Nu dau iama
Prin vecini,
Am renunțat la găini,
Am făcut chiar un plan:
Să devin vegetarian … ”

Și vorbea
Cu atîta inocență
Și elocvență,
C-ar fi cîștigat sala
Dacă nu se răzbuna
MORALA:

Vrînd să explice
Prea multe
Și tot,
S-a văzut că are fulgi
Pe bot.


Fabulă sportivă

” ― Uită-te la el, săracul,
Cum înoată racul
Înapoi”,
Observa,
Plin de tristețe,
Un broscoi.

” ― Mă gîndesc că nu se poate,
Și c-ar fi,
Foarte cuminte,
Să-l învăț
Ca să înoate
Înainte”.

Și de-atunci,
Aplicat,
L-a condus la brass
Și crawl,
Pînă cînd,
Debusolat,
Bietul rac s-a înecat
În nămol.

Iar broscoiul, profesorul
De natație
Și direcție,
Mai făcu doar o reflecție:
” ― Este foarte adevărat
Cum că racu-a decedat,
Dar,
În schimb,
A învățat
La perfecție”.

Iar

MORALA

se cunoaște:
Iată ce destin te paște,
Cînd iei lecții de la broaște.


Fabulă frivolă

O iapă,
Vrînd să facă
Soțului ei un hatîr,
Născu, dar făcu
Un catîr.

Bărbatul,
Contemplînd progenitura,
Îl apucă disperarea
Și ura:
” ― M-ai înșelat”, țipa încornoratul,
Cît îl ținea gura.

” ― Ba eu am fost cea înșelată”
Plîngea iapa, neconsolată …
”Susținea că e armăsar,
Și abia acum îmi dau seama
C-a fost un măgar”.

Iar

MORALA

stă și ea să irupă:
Adevărul iese la lumină,
Dar după …


Fabula hîrciogului

Un hîrciog
Strînse atîtea avuții
În bîrlog,
Că nu mai reuși
Să iasă la lumină.

O cîrtiță vecină
Puse mîna pe lopată,
Ca să-l scoată
Din vizuină.

” ― Să nu-mi strici confortul”
Zbiera hîrciogul, turbat.
” ― O să dai ortul popii,
Mori asfixiat!”
” ― Se poate,
Nu neg,
Dar bogat!”

Și a decedat,
Înainte de scăpătat,
Ca să întărească

MORALA

care
glăsuiește:
Moare fiecare,
După cum trăiește.



Fabula vitezei

A ajuns simbol de lene
Bietul melc.
Ce nedreptate!
El ce-și duce casa-n spate.
Să te văd pe dumneata,
Obligat să porți în cîrcă
Holul
Și sufrageria,
Baia
Și bucătăria,
Cărțile din bibliotecă,
Plăcile din discotecă,
Și atîtea alte, încă.
Să te văd: ai alerga?

În povestea cu melcul-mîlc
Descifrez un tîlc:
Înainte de a rîde
De meteahna orișicui,
Pune-te în locul lui,

Și-o MORALĂ, neapărat,

Care va împunge:
Merge încet,
E-adevărat:
Dar,
În schimb,
Ajunge!


Altă fabulă morală

Mare zarvă și popor,
Au tăiat vițelul gras,
Fiindcă s-a întors acas'
Fiul lor risipitor.

Doar în staul stă o vacă,
Îndoliată
Și posacă:
” ― S-a întors al lor,
În fine,
Și-a plecat al meu. E bine?

[Ce macabră întîmplare
Nici măcar

MORALĂ

n-are.]

Fabula sentimentelor

În pădure,
La un bal,
O vulpe șatenă,
Mondenă,
Apăru gătită
Într-o rochie de seară,
Extraordinară,
La gît cu o femeie, răsucită,
Ca un fular, ca un șal …

Asistența, derutată,
Încremeni, intimidată.

Doar un șacal o întrebă direct:
” ― Cum ai decăzut în asemenea hal,
Cum ai fost în stare,
Pentru un capriciu,
De modă trecătoare,
Să comiți un asasinat,
Atît de abject? …
Asta nu mai e modă,
E viciu!”

MORALA

Blîndeței?
A milei?
A urii?
Nu căutați fiara
În desișul pădurii!


Fabulă cibernetică

O clocitoare automată
Spunea orișicui:
” ― Admirați-mi statura gigantă,
Construcția savantă,
Temperatura constantă,
Sînt o cloșcă minunată!”

Îi răspunse un pui:
” ― Gigantă?
Vizibil.
Savantă?
Posibil.
Dar cloșcă, niciodată!
Fiindcă ești privată
De un detaliu al vieții eterne:
Căldura iubirii materne”.

Concluzia etică?
Sau cibern-etică?
Cea mai ilustră mașină
N-are ce are o găină!


Fabula contrariilor

O gazelă grațioasă
Zise unui rinocer,
Cu o logică de fier:
― ”Cum ai făcut
De te-ai născut
Cu o înfățișare atît de hidoasă?”

Răspunse rinocerul:
― ”Nu-i nici un mister,
Fără fața mea monstruoasă,
Cine ar fi crezut
Că sunt rinocer?”

MORALA și
Estetica fiind în evoluție,
„Frumosul” și ”Urîtul”
Merită o discuție.


Fabulă elementară

Un diamant,
De zeci de carate,
Zise cărbunelui:
― ”Frate,
Deși sîntem din același aluat,
N-ai un destin prea briant”.

― ”Se poate,
Dar află că nu-s supărat.
Tu strălucești
Pe un deget de fată,
Iar eu dau lumină
În lumea toată”.

MORALA?
Șopti și ea, bat-o vina:
”Una e luciul și alta
LUMINA”


Fabula fabulistului

Nu știa din ce pricini
Și în care scop,
La Fontaine îi spuse,
Tainic,
Lui Esop:
” ― Nu mai pot, colega, urlu,
Dau cu ranga.
N-ai văzut ce face Aurel Baranga?
Ne lovește-n pîine
Și în meserie …”
Îi răspunse Krîlov,
Plin de perfidie:
” ― Știu eu o pedeapsă
Pentru acest mișel:
Să-l lăsăm să scrie
Și scăpăm de el”.

Nu căutați

MORALA

Și alte implicații,
Ci rețineți faptul:
Mă iubesc confrații.

Un comentariu:

Cornel N. spunea...

Baranga ramane un clasic, ignorat din pacate, in scolile romanesti. Multumesc pentru excelentele fabule publicate aici. Personal sunt legat de "Fabula elocventei" pe care am interpretat-o in proba orala la examenul de admiterea in Facultatea de Teatru-Actorie (Universitatii Babes-Bolyai Cluj, in 1994). Succes!