În modernitate, ideea stupidă că Pământul este plat își are originile în lucrarea ”Zetetic Astronomy: Earth Not a Globe” scrisă de Samuel Birley Rowbotham și publicată în 1881. El a dezvoltat o metodă numită "Astronomia Zetetica" (din grecescul zētētikos, care înseamnă "care caută"). Această metodă susținea că adevărul ar trebui dedus exclusiv din experimentarea senzorială directă (ce vezi tu însuți) și nu din teorii matematice sau calcule astronomice.
În anii noștri, creșterea bruscă și accelerată a popularității teoriei Pământului plat poate fi localizată cu destul de multă precizie în intervalul 2015 – 2017. Datele de la Google Trends și analizele sociologice indică faptul că, deși ideea exista și mai înainte, undeva la periferia internetului, explozia virală a avut loc în acești ani.
Înainte de 2014, „Flat Earth Society” era o curiozitate obscură și o relicvă a internetului vechi. În 2014-2015, un utilizator de Internet, pe nume Eric Dubay, a publicat un PDF (și ulterior videoclipuri) intitulat "200 Proofs Earth is Not a Spinning Ball". Acesta a fost „textul sacru” care a relansat mișcarea, oferind argumente simpliste, ușor de digerat și vizuale.
Motorul Expansiunii a fost, însă, algoritmul YouTube în perioada 2015 - 2017. Acesta este considerat principalul ”vinovat”. În acea perioadă, algoritmul de recomandare al YouTube a fost setat agresiv pentru a maximiza timpul de vizionare (watch time). Utilizatorii intrau pe site pentru divertisment și ajungeau să fie bombardați cu pseudo-documentare de ore întregi, bine montate, care păreau convingătoare pentru cineva fără pregătire științifică solidă.
A contribuit și Efectul „Rabbit Hole”: dacă te uitai la un videoclip despre conspirații (chiar și despre 11 septembrie sau OZN-uri), algoritmul îți recomanda automat videoclipuri despre Pământul plat.
Expansiunea a primit un impuls major când vedete din cultura pop și celebrități, în perioada 2016-2017 au început să discute subiectul. În ianuarie 2016 rapperul american B.o.B a început să posteze pe Twitter despre Pământul plat și a intrat într-o dispută publică cu astrofizicianul Neil deGrasse Tyson. Asta a adus subiectul în mainstream. În 2017 ”vedeta” NBA Kyrie Irving a declarat într-un podcast că Pământul este plat (deși ulterior și-a cerut scuze), ceea ce a validat ideea pentru un număr uriaș de tineri.
Apogeul a venit în perioada 2017 – 2018. Conform Google Trends, interesul de căutare pentru „Flat Earth” a atins maximul istoric în 2017, în jurul eclipsei de Soare din SUA, pe care pământ-platiștii o foloseau ca „dovadă” și a rămas ridicat în 2018. În această perioadă au avut loc primele conferințe internaționale Flat Earth cu sute de participanți plătitori. A apărut documentarul Netflix „Behind the Curve” (2018), care, deși critic, a popularizat și mai mult subiectul.
Din 2019 se estimează că mișcarea este într-un ușor declin, deși războiul hibrid aduce puseuri de popularitate. În 2019, YouTube, urmat de Facebook și alte platforme, a anunțat oficial că își modifică algoritmul pentru a reduce recomandarea conținutului conspiraționist (numit borderline content). Videoclipurile nu au fost șterse, dar nu mai erau recomandate automat. Acest lucru a oprit creșterea exponențială a numărului de noi adepți, dar comunitatea deja formată s-a mutat pe grupuri private de Telegram sau alte rețele, radicalizându-se.
Oare mișcarea este susținută intenționat din subteran?
Deși nu există dovezi clare ale unei „organizații secrete unice” care finanțează această mișcare, există dovezi solide că mișcarea a fost amplificată și instrumentalizată de actori interesați să destabilizeze societatea occidentală.
Efectul urmărit se poate observa limpede, scăderea încrederii în știință, cu scopul mai general: nu poți crede nimic din ce ”ți se oferă” oficial. Ești mințit în toate felurile și pe toate canalele. De cine? De toată lumea, de guvern, de autorități, de oamenii de știință, de diferite organizații, de autorități.
Iată câteva detalii de funcționare a acestui mecanism „subteran”
1. Războiul hibrid și ”active measurements”**
Analiștii de securitate cibernetică au observat că fermele de troli, în special cele asociate cu Rusia, precum celebra Internet Research Agency, nu promovează doar politică, ci și teorii ale conspirației aparent inofensive sau stupide, inclusiv ”teoria” Pământului plat.
• Motivul: scopul nu este să convingă lumea că Pământul e plat, ci să creeze „epistemological anarchy” .
• Mecanismul: dacă poți face o masă critică de oameni să se îndoiască de un adevăr fundamental, verificabil și evident, cum ar fi forma Pământului, atunci este foarte ușor să îi faci să se îndoiască și de lucruri mai nuanțate, vaccinuri, schimbări climatice, rezultate electorale sau decizii economice.
• Rezultatul: o populație care nu mai crede în „experți” sau în „consens științific” este o populație ușor de manipulat și de dezbinat. Pământul plat este un exercițiu de rupere a încrederii în autoritate.
2. Algoritmii s-au comportat ca „idioții utili”
„Subteranul” nu a fost neapărat format din oameni într-o cameră întunecată, ci din coduri de programare lăsate să acționeze. Mai precis, companiile Big Tech (YouTube, Facebook) au observat că videoclipurile conspiraționiste au un retențion rate (timp de vizionare) uriaș. Pentru a face profit, algoritmii au împins agresiv acest conținut. Deși nu a fost o „intenție malefică”, a fost o indiferență totală față de adevăr și față de substanța postărilor în favoarea profitului. Aceasta a acționat ca o finanțare masivă indirectă: vizibilitate gratuită valorând milioane de dolari.
3. Pământul Plat ca ”Gateway Conspiracy”
Sociologii au observat că Pământul plat funcționează ca un filtru de recrutare pentru mișcări mult mai periculoase. Odată ce o persoană acceptă că „NASA minte”, „școlile mint” și „toți oamenii de știință sunt corupți”, acea persoană este pregătită să fie radicalizată politic sau religios. Există grupuri extremiste care folosesc pământ-platismul pentru a atrage oameni vulnerabili, pe care ulterior îi direcționează către ideologii antisemite, neofasciste sau anarhice.
De multe ori, teoria Pământului plat virează rapid către „cine controlează lumea din umbră?”, ajungând la vechile motive recurente de ură: ”Grupul secret care conduce Lumea” (ideea că o forță ascunsă, adesea identificată ca o minoritate etnică sau religioasă, controlează guvernele, băncile și mass-media), ”Elitele corupte” (motivul că „elitele”, cum ar fi oamenii de știință, politicieni, bancheri, se află într-o conspirație globală pentru a înrobi restul populației), ”Genocidul silențios” (teama recurentă că grupul conspirator plănuiește să reducă populația lumii printr-o metodă ascunsă: vaccinuri, aditivi alimentari, schimbări climatice false, chemtrails, etc).
4. Atacul asupra Metodei Științifice
Atacul la „reputația științei” este esențial. Mișcarea promovează o formă toxică de empirism: „Crede doar ce vezi cu ochii tăi”. Pentru că nu poți vedea curbura Pământului de la nivelul solului, ți se spune că ea nu există. Acest tip de gândire neagă valoarea deducției, a calculului matematic și a instrumentelor, întorcând cunoașterea umană în Evul Mediu. Este o încercare deliberată de a invalida metoda științifică ca mod de a descoperi adevărul.
În concluzie, mișcarea este, cel mai probabil, armată (weaponized). Chiar dacă a pornit de la câțiva excentrici, ea a fost umflată artificial de actori statali și non-statali care au înțeles că o societate care nu poate conveni asupra formei planetei pe care locuiește este o societate care nu poate coopera pentru a-și rezolva problemele reale. Este sabotaj intelectual la scară largă.
** „Măsurile active” (în engleză: Active Measures) reprezintă un termen care descrie un set complex de operațiuni sub acoperire și de înșelare desfășurate de un stat, în afara acțiunilor militare sau diplomatice tradiționale, pentru a sprijini obiectivele sale de politică externă și de securitate. Aceste măsuri sunt o componentă cheie a războiului hibrid, o strategie care combină tactici militare, paramilitare și civile, vizibile sau sub acoperire, pentru a destabiliza o țară-țintă.
Instrumentele ”Măsurilor active”
Obiectivul principal al măsurilor active este de a influența opinia publică și acțiunile factorilor de decizie din statul-țintă, fără a recurge neapărat la forță militară directă. Printre cele mai comune instrumente se numără:
- Dezinformarea și propaganda: răspândirea intenționată de informații false, înșelătoare sau trunchiate prin mass-media și platforme online pentru a manipula percepția publică și a eroda încrederea în instituții.
- Războiul informațional/psihologic: schimbarea percepției realității pentru a demoraliza populația și a o face incapabilă să ia decizii înțelepte de autoapărare sau apărare națională.
- Atacuri cibernetice: operațiuni în spațiul cibernetic care vizează infrastructura critică, datele guvernamentale sau procesele electorale.
- Corupția strategică și capturarea economică: utilizarea rețelelor de patronaj și a manevrelor economice și de reglementare pentru a corupe elitele și a prelua controlul asupra activelor economice cheie ale statului-țintă.
- Subversiunea politică și socială: infiltrarea grupurilor politice, sprijinirea forțelor insurgente (sau a grupurilor extremiste), exploatarea diviziunilor sociale și crearea de curente de opinie exploatabile (de exemplu, identitar-nostalgice, conspiraționiste).
- Intimidare economică și coerciție politică: presiuni asupra statului-țintă prin mijloace economice (ex. întreruperea aprovizionării cu energie) sau politice.
- Asasinate cu țintă precisă: eliminarea fizică a unor persoane considerate amenințări.
În esență, măsurile active urmăresc să slăbească procesele și instituțiile democratice ale adversarului prin erodarea fundamentelor acestora, profitând de vulnerabilități precum libertatea de exprimare, pluralismul sau diviziunile sociale.
