O poveste americană
Povestea – adevărată, se pare – este de prin 92-93, din
vremea când, scăpați la vize, românii iși vizitau rudele în străinătate.
Un tip merge la vărul lui din Statele Unite, văr care avea
un fiu ce tocmai terminase liceul și făcuse cerere de admitere la un colegiu.
Primește tânărul subiectele de admitere într-un plic, acasă,
împreună cu indicații de rezolvare: ”Vă așezați la masă atunci când considerați
că puteți să alocați 3 ore pentru rezolvarea subiectelor…”. Ia tânărul nostru
un ceas, îl pune lângă el, scoate subiectele și începe să le rezolve.
-
Ce
faci acolo? Întreabă unchiul său, românul.
-
Păi
tocmai am primit subiectele de admitere la colegiu și le rezolv.
-
Și
după aia ce faci cu rezolvările?
-
Le
pun în plic și le trimit înapoi la colegiu.
-
Și
știi să le faci?
-
Cam
așa și așa, zice puștiul oarecum descumpănit.
-
Păi
n-ai tu vreun prieten, care să știe să le facă și pe care să-l rogi să te ajute?
Atunci vine primul răspuns uluitor de la tânărul cu
mentalitate americană:
-
Hm,
nu m-am gândit la asta… Am un coleg… l-aș putea chema pe la mine. Bună idee.
Auzi fraierul! nici măcar nu-i trecuse prin cap că poate
păcăli examenul! Ce luzăr…
A doua zi îl abordează el pe unchiu său cu a doua reacție
neașteptată de românul nostru:
-
Știți,
m-am gândit la ce mi-ați propus ieri, în legătură cu examenul, dar nu cred că
este în favoarea mea să procedez în felul acesta.
-
Cum
adică? De ce să nu fie în favoarea ta?
-
Păi,
subiectele sunt în așa fel gândite încât să pot avea o confirmare că fac față
cerințelor colegiului în anul I. Dacă nu le pot rezolva nici n-are rost să mă
duc acolo pentru că, cel mai probabil, nu voi putea promova în anul al II-lea.
Și ce-am făcut? Am pierdut banii degeaba…!
Au trecut
peste 20 de ani și mentalitatea și înțelepciunea puștiului american ni se par
la fel de uimitoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu