joi, 10 februarie 2022

Baba de la metrou

 .

Poveste de la metrou


O bătrână ajunge acasă gâfâind agitată și scuturându-se de zăpada viscolită, înghețată pe tivurile hainei ei groase de iarnă, cu glugă, începe a povesti pe nerăsuflate:

- Să vezi ce am pățit... Am ațipit în metrou. Când mă trezesc, simt rece la cap. Pun mâna și-mi dau seama că nu mai aveam căciula. Mâ uit împrejur, căciula nicăieri! Când ridic ochii, un individ, cu căciula mea pe cap, stătea să coboare la Sudului, unde trebuia să cobor și eu. Îmi zic, în sinea mea, îl prelucrez pe peron, după ce coborâm.

- Draga mea..., încearcă s-o întrerupă moșul.

- Stai să-ți zic! Se deschid ușile... coboară lumea, el nu coboară. Urcă mai mulți călător și el tot nu iese. Atunci, știi ce am făcut? I-am luat căciula din cap și i-am dat un brânci, de aproape a căzut pe spate!

- Tu femeie...

- Lasă-mă să-ți spun! S-au închis ușile și l-am văzut pe hoț cum s-a repezit și și-a sprijinit nasul în geam; nu-i venea să creadă că l-am prins! Ce credea, că-s mai proastă ca el?

- Dragă, liniștește-te. Căciula ta este în glugă!


Povestea, probabil apocrifă, este de pe vremea când metroul abia fusese dat în folosință și eu am aflat-o, cam tot pe atunci, de la un coleg de facultate, bucureștean.

Cel mai mult m-a distrat concluzia trasă de colegul meu:

”Spune tu! Om pașnic și cinstit și te fură o babă în metrou!”


PS Colegul de la care am aflat întâmplarea este Andrei Iftimovici, fiul dramaturgului dr. Radu Iftimovici.

Povești de la penitenciar

 .

Ați observat că filmele care poartă inscripția ”inspirat din realitate” au o desfășurare epică ce nu poate fi confundată cu poveștile ivite în mintea scenariștilor? De obicei se pune la sfârșit, dar te uiți la film și-ți spui ”ăsta e inspirat din realitate... nu se poate altminteri!”

Sintagma ”Realitatea bate filmul” este un clișeu demonetizat, dar vai Doamne, cât adevăr ascunde. Niciun scenarist, niciodată, n-o să fie în stare să ”ivească” întâmplări cu parfum de realitate.


Povești de la penitenciar (de pe vremea de tristă amintire)

Un individ glumeț, vine acasă în ziua de salariul. Cum intră pe ușă, nevastă-sa îi zice: ”Dă-mi pantalonii să-i bag la spălat”. Omul se execută uitând de banii din buzunarul de la spate. 

Numai ce pornește mașina, de n-apucă să-nvârtă de două ori, și-și aduce aminte. O oprește repede și scoate teancul de sute ude. Ce să facă? Se gândește să pună bancnotele la uscat pe sfoara din bucătărie. Abia de pune două sute și țârâie soneria. Deschide. Era vecinul de deasupra, îi trebuia un patent.

Îl vede pe omul nostru cu teancul de sute ude și se uită nedumerit.

”Hai înâuntru, zice cu voce joasă, conspirativă.”

”Dar ce faci, vecine?” întreabă cel de deasupra.

”Păi ce să-ți spun...?! Acuma că ai venit, îți zic... da să nu mai spui la nimeni, te rog!! Am o mașină de făcut bani și tocmai am scos o tură, și-i pun la uscat.”

Ia vecinul patentul și pleacă.

Nu trece nici o jumătate de oră și la ușa glumețului sună miliția. ”Ce faceți aici?!” Individul povestește cum a venit acasă și, din greșeală, nevastă-sa i-a băgat pantalonii la spălat cu salariul în buzunar. Milițienii, băieți isteți, înțeleg situația și-l întreabă:

”Dar cine crezi că te-o fi dat în gât?”

”Păi... a fost vecinul de la trei, să ceară un patent.”

Și se duc milițienii la vecinul de deasupra și... îl găsesc cu cazanul de fiert țuică pe aragaz!

Pe vremea aceea era caz penal.


Altă poveste

Un soț cu minte bolnavă, orbit de gelozie, se gândește să o testeze pe nevastă-sa. Într-o zi când soția plecase la cumpărături, ia un ștreang și-l leagă de lustra din camera mare. Sfoara era suficient de lungă încât el să poată sta în picioare cu ștreangul în jurul gâtului. Împrăștie pe jos câteva bancnote de-o sută, răstoarnă un scaun în fața picioarelor, bagă gâtul în ștreang și o așteaptă de nevastă-sa.

Ați înțeles ce era în mintea lui?

Nu? Vă spun eu.

Voia să vadă la ce se repede nevastă-sa când vine, la el să-l scoată din strânsoare, sau la bani.

Vine amărâta acasă, intră în cameră și când vede scena țipă îngrozită - nu se repede nici la bărbat, nici la bani ci fuge panicată să bată la vecini. Ciocăne la ușa din dreapta - unde stătea o bătrână care se mișca mai greu  ciocăne în stânga, apoi fuge la etajul următor să bată disperată la alte uși.

Bătrâna de lângă, speriată de gălăgie și de bătaia puternică, deschide și nu vede pe nimeni; doar ușa vecinului larg deschisă... Intră în cameră și-l vede pe ăsta în ștreang, cu limba scoasă. Ce să facă?! Se apucă așa într-o doară să adune banii de pe jos.

Dintr-o dată-l aude pe spânzurat: ”Ce faci babo, nu ți-e rușine să furi banii?!” 

Și ce credeți? face atac de cord și... moare pe loc!

Omor prin imprudență.

 

Nr. Crt. Denumire Caracteristici Cum îl vede elevul
1 Autoritarul Severitate Deși nu se omoară cu explicațiile și uneori este absurd în notarea sau aprecierea elevului, uneori chiar nedrept, severitatea lui dă rezultate.
Rigoare Dă tone de teme.
Inflexibilitate Are olimpici și dacă ”faci cu el” îți este garantat succesul la examene.
2 Profesionistul Foarte bun specialist în domeniul său Este foarte bun specialist, chiar dacă nu știe să explice prea bine. Predă la un nivel înalt. La materia lui, îi ”bagă în buzunar” pe toți. Colegii de catedră, atunci când nu știu ceva, se duc la el să-l întrebe.
3 Pedagogul Excelent pedagog Chiar dacă nivelul nu este prea înalt, predă extraordinar de bine și știe perfect cum să te ajute să-ți dozezi efortul pentru a-ți însuși materia. Dă teme puține dar foarte bine alese.
4 Democratul Prietenos Este foarte apropiat de elevi îi înțelege, îi respectă și îi încurajează. Este indulgent și iartă ușor. Materia lui nu-ți este povară. Pentru el respectul, comportamentul uman și caracterul sunt mai imporatnte decât orice rezultate academice.
Empatic
5 Corectul Corectitudine Te apreciază exact. Nu are simpatii sau antipatii iar nota pe care o dă colegului tău este chiar nota pe care ai da-o și tu.
6 Simpaticul Carismatic Nu excelează la ceva anume, dar te simți bine în preajma lui. Îți place să-l privești și să-l asculți. Îl iubești ca om.

joi, 28 octombrie 2021

Din înțelepciunea celor mici


- Ce este răscoala?

Răscoala înseamnă, când părintii noștri nu găsesc bani și atunci răscolesc ca să găsească. (8 ani)


- Ce este economia?

Economie înseamnă să nu mai cheltuim din salariu, ca să-l punem la bancă. Cheltuim numai din ciubucul pe care ni-l dă șeful. (7 ani)


- Ce sunt amprentele?

Amprentele e când punem mâna pe o clanță și rămân degetele acolo și le găsește poliția. (8 ani)


- Ce este tristețea?

Tristețe înseamnă când un om vine la altul și bea mult. (7 ani)


De ce se bat potcoave cailor?

- Calului i se bat potcoave, pentru că potcoavele sunt mai ușoare decât calul și ele merg mai repede decât calul. (8)

- La cal se pune potcoave, să nu cadă calul pe spate, atunci când pune frâna, calul se înțepeneste în potcoave. (9)

- La cal se pune potcoave ca să tropăie pe stradă , că dacă nu tropăie nu e cal. (7)


- Ce este respectul?

Respect înseamnă să te scoli și să stea babele/moșii pe scaun. (9 ani)


- Ce înseamnă cuvântul "modern"?

Modern e când vezi ceva frumos și e scump și n-ai bani. (7 ani)


- Cum rezistă pasările călătoare să zboare, zi și noapte, mii de kilometri?

Rândunicile când pleacă în țările calde, pe drum se așează pe aripa berzei și se odihnesc. Păsările când pleacă așa departe își iau mâncare la ele intr-o sacoșe. Înainte de a zbura, mai  stau o lună , două , să se odihnească. (7 ani)


- Daca pământul se învârtește , cum de nu cădem de pe el?

-Nu se învârtește decât Pământul, asfaltul nu se învârtește. (6 ani)

-Pământul este rotund. Noi nu cădem de pe el, pentru ca străzile sunt drepte, ele nu sunt rotunde. (8 ani)

-Pământul are forma rotundă, noi nu cădem de pe el, că noi nu mergem acolo unde se face el rotund. (7 ani)


- Ce este Biblia?

Biblia este o carte lăsată de Dumnezeu, ca să se afle despre viitor. În ea scrie ca vor fi două războaie mondiale si amândouă vor fi câstigate de către  români si chiar așa s-a și întâmplat. (6 ani)


- Ce este acela un secret?

-Secretul este atunci când nu trebuie să stie miliția. (6 ani)

-Secretul este un om, care îi spune secretar de partid. (6 ani)


- La ce folosește steagul?

Steagul folosește , ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu știau peste ce țară veneau și atunci noi le arătam steagul si după aia ei știau. (7 ani)

vineri, 22 octombrie 2021

Discuție pe Facebook



Un prieten virtual postează:


AC:

- Ce mulți ani au trecut de-atunci!

- De când?

- Din copilărie... Și nimeni n-a reușit să-mi explice, să-mi conștientizeze în copilărie, în adolescență faptul că atunci când voi fi adult voi pune așa mare preț pe timp. Nu i-a păsat nimănui cât de puțin am înțeles timpul.

Dac-aș fi știut atunci cât timp va trece... Dac-aș ști astăzi cât timp va trece...

Oare noi cum am putea să le conștientizăm de pe-acum copiilor cât de important și cât de mult este timpul?”


Eu: ”Eu fac asta cu elevii mei, mai tot timpul. Din păcate ei nu prea bagă de seamă, pentru că tinerii se uită doar la ce spun/fac covârstnicii, nu la ce le spunem noi ăștia mai în vârstă.

Adică, ce vreau să spun?

Ești sigur că nu ai primit aceste învățături, dar nu le-ai băgat în seamă?”


AC:

„Ești sigur că nu ai primit aceste învățături, dar nu le-ai băgat în seamă?”

Învățăturile pe care „nu le-am băgat de seamă” nu le-am primit, de fapt.

Aș fi vrut să mă oprească un profesor sau un adult pe stradă, să mă prindă de umeri, să mă privească în ochi și să strige la mine:

-Copile! Tu știi cât timp te așteaptă de-acum încolo? Înțelegi? Fă ceva! Înțelege puterea pe care o ai, averea pe care o ai! Înțelege!

Sunt convins că aș fi îmbătrânit mai conștient...

sâmbătă, 16 octombrie 2021

Creierul adolescentului

 .

Tocmai am terminat de citit cartea ”Creierul adolescentului” și mi-am spus că neapărat trebuie să v-o recomand și dumneavoastră.

Cartea este scrisă de o mamă de adolescenți - a început să o scrie pe când cei doi fii ai săi erau unul în clasa a X-a și unul în clasa a VIII-a - specialistă în neuroștiințe, mai ales în studiul dezvoltării creierului copilului.

În afară de faptul că este plină de sfaturi pentru părinți - și deci nouă ne poate fi utilă pentru temele de lectorat cu părinții - cartea îți oferă o mulțime de surprize legate de explicarea comportamentului tinerilor, uimiri de care chiar nu credeam că aș putea să am parte după vreo 30 de ani de învâțământ și o mulțime de cursuri cvasi-inutile de psiho-pedagogie.

Am aflat cât de important este rolul substanței albe în funcționarea creierului - zonele de creier complet mielinizate au o viteză de procesare de zeci de ori mai mare față de rețelele neuronale compuse din neuroni ne-mielinizați sau prea puțin mielinizate, asta pentru că mielina favorizează nu doar creșterea vitezei de transmitere a impulsului nervos de-a lungul axonului ci și curățarea sinapselor de neurotransmițători imediat după ”descărcarea” neuronală. Acest fapt poate părea tehnic și neinteresant, dar procesul de mielinizare se continuă până pe la vârsta de 30 de ani - sau peste - începe din spatele creierului și continuă treptat spre lobii frontali, care sunt ultimii care se maturizează. Or lobii frontali sunt sediul ”înțelepciunii” noastre. Prin urmare creierul adolescentului poate fi la fel de performant ca al unui adult când este vorba de inteligență și abstractizare dar stă foarte prost când este vorba de a lua decizii corecte. Acesta este motivul pentru care de multe ori copiii noștri - foarte inteligenți și maturi în aparență - ne uimesc prin comportamentul lor complet iresponsabil și irațional.

Poți afla din carte și cât de puternică este neuro-plasticitatea creierului adolescentului - foarte mult discutată în ultima vreme - și care este rolul acesteia în învățare și mai apoi cât de important este acest fapt atunci când e vorba de ”scrierea” sau ”imprimarea” pe scoarță nu doar a învățăturilor utile, cât mai ales a obiceiurilor rele și nocive, cum ar fi fumatul, consumul de alcool sau droguri, consumul de multimedia, etc.

Creierul adolescentului trăiește o ”vârstă de aur” pentru învățare și acest fapt, extraordinar de util când e vorba de educație, devine îngrozitor când ne gândim că și comportamentele indezirabile se scriu pe scoarța la fel de intens și ne marchează pe toată viața.

Aflăm despre rolul melatoninei în declanșarea și menținerea somnului. La adolescenți melatonina se secretă seara cu două ore mai târziu decât la adulți și apoi se elimină din creier, spre dimineață, mult mai încet decât la adulți. Asta explică de ce tânărul ”nu are somn” seara, când adultului ”îi cad ochii în gură” și de ce nu se poate trezi dimineața, când părinții sunt deja activi. Pe deasupra secreția de melatonină este zădărnicită suplimentar de expunerea la lumina emisă de ecranele LCD ale telefoanelor, televizoarelor sau monitoarelor de calculator. Asta înseamnă că tânărul care nu vrea să se trezească dimineața nu este ”un leneș” ci că organismul lui așa îi cere. Un experiment făcut la câteva unități școlare din Statele Unite a arătat că decalarea orelor de începere a cursurilor - de la ora 7.30 la ora 8.40 - a dus la o creștere a performanței elevilor, reflectată în note.

Aș sugera că sunt cazuri în care elevii preferă Unirea în locul Papiului și pentru că orele încep cu 30 de minute mai târziu.

Și așa mai departe. Sper că nu v-am obosit și v-am trezit interesul prin cele câteva idei - probabil nici măcar cele mai importante.




duminică, 24 ianuarie 2021

Cum să dai corect cu banul

 .


De curând am fost pus în situația de a decide dacă să-mi cumpăr sau nu un lucru necesar. Dilema mea era generată de prețul acestuia. Pe de o parte mi-l doream foarte tare pentru performanțele și utilitatea lui, iar pe de altă parte prețul mare mă făcea să am îndoieli serioase că merită să-l cumpăr sau, mai precis, că mi-l permit.

Fiul meu mi-a oferit o metodă ingenioasă de a decide.

”Mă tati, eu când sunt în situații din astea și nu știu ce să fac, am o tehnică de dat cu banul. Arunc moneda în sus și, cât timp moneda zboară, sunt atent la vreau să iasă. Și aia fac. Nu contează cum cade.”

E foarte interesant; tu de fapt știi ce vrei să faci, atâta tot că în momentul respectiv, cât banul urcă răsucindu-se, îți conștientizezi decizia.

N-ați fost puși niciodată în situația de a arunca banul în sus și apoi, în timp ce zboară să te gândești: ”dacă nu-mi iese cum vreau trag două din trei!”?

.

sâmbătă, 2 ianuarie 2021

Marea dispută

 .

”Marea Dispută” începe de pe la mijlocul secolului al XVIII-ea, când Immanuel Kant e emis o ipoteză, diferită de cea  lui  William Herschel, cu privire la întrebarea dacă nebuloasele sunt parte din galaxia noastră, sau sunt lumi separate.

În timp ce marele astronom William Herschel, unul din pionierii măsurătorii distanțelor până la stele, considera că tot Universul se reduce la Calea Lactee, Immanuel Kant, în ”Istoria naturală universală și teoria cerului”, publicată în 1755, afirmă că unele din nebuloasele observate de astronomi sunt similare Căii Lactee, deci Universul este format din nenumărate galaxii (el le numește ”lumi insulare”) și deci nu se limitează doar la galaxia noastră.

Unul din argumentele lui Kant venea din faptul că multe nebuloase observate sunt eliptice și au diferite excentricități. Cu alte cuvinte dacă galaxiile sunt în formă de disc, datorită orientării lor întâmplătoare, vom observa forme eliptice mai mult sau mai puțin turtite. (În sprijinul ideii de univers infinit, Kant mai aduce și argumentul unui Dumnezeu atotputernic, afirmând că ideea de spațiu și timp finite nu pot să corespundă modului în care ne imaginăm Ființa Supremă.)

La începutul secolului al XX-lea disputa dintre cele două moduri de a ne imagina Universul polarizase lumea astronomilor.

Partizanii lui Herschel susțineau că nebuloasele erau stele tinere înconjurate de nori de materie și că se aflau în interiorul Căii Lactee, iar cei ai lui Kant considerau că erau sisteme stelare independente, galaxii aflate la mare depărate unele de altele.

Criza a ajuns la apogeu în 1920 când Academia Națională de Științe din Washington a găzduit o dezbatere ce avea să fie numită ”Marea Dispută”. Miza acesteia era enormă: locul omului în Univers.

Din păcate rezultatul dezbaterilor a fost indecis; fiecare tabără considerând că are dreptate și ceilalți greșesc.

Disputa a fost încheiată în 1924, când Edwin Hubble a identificat o cefeidă* în ”Nebuloasa” Andromeda și a determinat distanța* până la aceasta. Măsurătorile recente arată că distanța până la Andromeda este de 2,52 milioane de ani lumină, în timp ce dimensiunea Căii Lactee este doar puțin peste o sută de mii de ani lumină.

În acest fel Nebuloasa Andromeda devenea Galaxia Andromeda și Marea Dispută se încheiase: Universul nu se limitează la galaxia noastră ci este cu mult mai mare, fiind format din nenumărate galaxii.


* Cefeidele sunt stele cu strălucire variabilă folosite în determinarea distanțelor cosmice. Perioada de oscilație a strălucirii depinde de mărimea și deci de luminozitatea medie a cefeidei. Măsurând perioada și strălucirea putem calcula distanța la care se află față de noi.

** Hubble obținuse o distanță de 900.000 ani lumină până la cefeida din Andromeda, rezultat nu foarte precis, dar clar mai mult decât dimensiunea cunoscută atunci a Căii Lactee. Lucrarea lui Hubble a fost publicată în ianuarie 1925.


Majoritatea informațiilor de mai sus le-am cules din cartea ”Big Bang. Originea universului” de Simon Singh, care abundă în detalii și care este atât de bine scrisă încât  v-o recomand din toată inima. Este absolut fascinantă, așa cum este și aventura cunoașterii umane.

vineri, 1 ianuarie 2021

Plugușorul

 .

În Bucovina obiceiurile de Anul Nou sunt la mai mare preț decât cele de Crăciun. Copil fiind mergeam cu uratul și, în clasele mai mici, mă ducea bunicul din casă în casă. Desigur că pentru copii bucuria cea mare erau mai ales banii pe care îi primeau de la gospodarii generoși. Așa că urăturile trebuiau să fie ”eficiente”, adică scurte și de impact.

Cu banii pe care i-am câștigat ”cu uratul” când eram în clasa a VII-a, mi-am cumpărat un aparat de fotografiat Smena 8. Costa vreo 300 de lei. Lucru mare pe vremea aceea!

În clasa a V-a, am învățat tot Plugușorul din manualul de limba română, ineficient de lung pentru scopul urmărit. Eu îl învățasem însă pentru că-l spusesem întreg pe scenă, la serbarea de Anul Nou.

Așa că, dotat cu clopoțel și bunicul de mână, îmbrăcat frumos în costum național, cu brâu tricolor și cușmă neagră, m-am înființat la prima casă, din capul satului. Era casa unui bătrân singur, badea Adrian (mă rog, acolo i se spunea ”Andrian”). Am ridicat clopoțelul și mi-am început reprezentația. 

Bătrânul a ieșit agale pe prispă pe semne pregătit de dinainte cu un colăcuț rumen. Perseverența mea însă l-a impresionat pe dată; numai ce-l văd că se duce în casă și se întoarce cu o monedă de un leu. Eu îi dădeam harnic înainte, că urătura era lungă. Mai stă bătrânul ce stă și numai ce-l văd că se duce în casă și se întoarce cu o monedă de trei lei! - maximum ce puteam să sper și să aștept.


Vă urez și vouă ceea ce i-am urat și lui Andrian:


PLUGUŞORUL

(cu care am crescut)


Aho ! Aho! Copii şi fraţi

Staţi puțin şi nu mânaţi,

Lângă boi v-alăturaţi

Şi cuvântul mi-ascultaţi:


S-a sculat mai an

Bădica Traian

Şi pe cal a-ncălecat.

Pe un cal învăţat,

Cu şaua de aur,

Cu numele de Graur,

Cu potcoave de argint

Cum e sprinten la fugit,

Cu frâu de mătasă

Cât viţa de groasă.

Mânaţi, măi !

Hăi !, Hăi !


În scări el s-a ridicat

Peste câmpuri s-a uitat

Ca s-aleagă-un loc curat

De arat şi semănat.


Şi curând s-a apucat

Câmpul neted de arat,

În lungiş şi-n curmeziş.

S-a apucat într-o joi

C-un plug

Cu doisprezece boi

Boi bourei,

În coadă codălbei

În frunte cu ţintăţei

Mânaţi, măi !

Hăi ! Hăi!


Ziua toată a lucrat,

Brazdă neagă-a răsturnat

Şi prin brazdă-a semănat

Grâu mărunt

Şi grâu de vară,

Deie Domnul să răsară

Mânaţi, măi !

Hăi ! Hăi !


Şi când lucrul a sfârşit

Iată, mări s-a stârnit

Un vânt mare pe pământ

Şi ploi multe după vânt.

Pământul de-a răcorit

Şi sămânţa a-ncolţit

Mânaţi, măi !

Hăi ! Hăi !


La luna, la săptămâna

Îşi umplea cu apă mâna

Şi se ducea ca să vadă

De i-a dat Dumnezeu roadă

Şi de-i grâul răsărit

Şi de-i spicul aurit.

Era-n spic ca vrabia

Şi în pai ca trestia

Mânaţi, măi !

Hăi ! Hăi !


Traian iute s-a întors

Şi din grajd, pe loc, a scos

Un alt cal, mai năzdrăvan

Cum îi place lui Traian:

Negru ca corbul,

Iute ca focul,

De nu-l prinde locul.


Şi voios a-ncălecat,

La Tighina-a apucat

Şi oţel a cumpărat.

Ca să facă seceri mari

Pentru secerători tari,

Şi să facă seceri mici

Pentru copilaşi voinici,

Şi-altele mai mărunţele

Cu mănunchi de floricele

Pentru fete tinerele

Şi neveste fumușele.

Mânaţi, măi !

Hăi ! Hăi !


Şi-a strâns finii

Şi vecinii

Şi toţi finii

Şi vecinii

Şi vreo trei babe bătrâne

Care ştiu rândul la pâine.

Şi pe câmp i-a dus

Şi pe toţi i-a pus

La lucrul pământului

În sterița vântului.

Mânaţi, măi !

Hăi ! Hăi !


Ei cu stânga apuca

Şi cu dreapta secera

Şi prin lan înainta

De părea că înnota.

Alţii-n urma lor lega

Snopuri-nalte aduna

Şi clăi mândre ridica

Ce la soare se usca.

Mânaţi, măi !

Hăi ! Hăi !


Apoi carele-ncărca

Şi pe toate le căra.

Şiră-naltă că dura

În capul pământului

În bătaia vântului.


Apoi arie-şi făcea

Şi din grajd mai aducea

Zece iepe,

Tot sirepe

Şi de par că le lega

Şi pe toate le mâna,

Împrejurul parului,

Deasupra fățarului.

Mânati, măi !

Hăi ! Hăi !


Iepele mereu fugea,

Funia se tot strângea,

La par iute ajungea

Şi grâul se treiera

Şi flăcăii-l vântura

Dimerlia scutura,

Căruţele încărca

Şi spre moară le pornea.

Mânaţi, măi !

Hăi ! Hăi !


Iară hoaţa cea de moară,

Când văzu atâtea cară,

Încărcate cu povară,

Puse coada pe spinare

Şi plecă în lunca mare.

Lunca mare

Frunză n-are,

Lunca mică

Frunza-i pică.


Iar morarul, meşter bun,

Zări moara prin cătun

Şi-şi luă cojoc miţos

Şi mi-l îmbrăcă pe dos

Şi-şi lua ciocan la brâu,

Și mai luă ș-un frâu.

Apoi iute alerga,

Moara cu frâu o lega

Şi-o apuca de călcâi,

De-o punea pe căpătâi

Şi-i da cu ciocanu-n şele,

De-o aşeza pe măsele.

Că de-al dracului ce era,

Nici păr în cap nu avea.

Mânaţi, măi !

Hăi ! Hăi !


El o lua de lăptoc

Şi-o da iar în vad, la loc.


Şi turna deasupra-n coş,

Grâu mărunt de cel roş,

Grâul s-aşeza pe vatră

Şi din coş cădea sub piatră.

De sub piatră, în covată,

Curgea făina curată.

Mânaţi, măi !

Hăi ! Hăi !


Traian mult se bucura,

Zeciuială morii da,

Pe morar îl dăruia.


Apoi, călare suia

Şi voios se înturna

Cu flăcăii ce mâna.

Iar boii se-opintea

Şi roţile scârţâia.

Mânaţi, măi !

Hăi ! Hăi !


Iară mândra jupâneasă,

Daciana cea frumoasă,

Auzea tocmai din casă

Chiotul flăcăilor,

Scârţâitul carelor.

Şi-n cămară că mergea

Şi din cui îşi alegea

Sită mare şi cam deasă,

Tot cu pânză de mătasă.

Mâneci albe sufleca,

Braţe dalbe arăta.


Şi cernea, mări, cernea

Făina se aşternea.

Apoi pâinea plămădea,

Şi-o lăsa până dospea.

Apoi, colaci învârtea,

Pe lopată mi-i culca

Şi-n cuptor îi arunca.

Apoi, iară, cu lopata

Rumeni îi scotea şi gata.


Atunci, ea-mpărţea

Vreo cinci

La flăcăii cei voinici

Şi-mpărţea trei

La copiii mititei.

Iară mândrului bărbat

Îi dădea un sărutat.

Mânaţi, măi !

Hăi ! Hăi !


Cum a dat Dumnezeu an,

Holde mândre lui Traian,

Astfel să dea şi la voi,

Ca s-avem parte şi noi.

Să vă fie casa, casă !

Să vă fie masa, masă !

Tot cu mesele întinse

Şi cu feţele aprinse

Şi cu casele grijite

Cu buni oaspeţi locuite.

Şi câte şindrile pe casă

Atâţia galbeni pe masă.

Şi la anul să trăiţi

Să vă găsim înfloriţi

Ca merii,

Ca perii,

În mijlocul verii.

Mânaţi, măi !

Hăi ! Hăi !


La anu' și la mulți ani!


vineri, 25 decembrie 2020

Fotbalul și demența

 Un sondaj efectuat printre boxeri îi invita să răspundă la întrebarea:

”Este adevărat că boxul afectează capacitățile intelectuale?”.

Rezultatele au fost:

- 14 % au spus că da;

- 86 % n-au înțeles întrebarea.


Există o îngrijorare tot mai mare că loviturile cu capul la jocul de fotbal cresc probabilitatea ca, spre sfârșitul vieții lor, fotbaliștii să fie afectați de demență* și chiar să crească riscul de deces din această cauză.

O minge de fotbal cântărește aproape jumătate de kilogram și poate să se deplaseze cu viteze mult peste 100 km/h. Când mingea este lovită cu capul, creierul - care ”plutește” în lichidul cefalorahidian - este zdruncinat și poate apărea comoția cerebrală.

Un studiu efectuat în 2018 de University of British Columbia a detectat creșterea concentrației în sânge a unei proteine care se generează atunci când celula nervoasă este agresată sau deteriorată, aceste creșteri fiind constatate și după lovirea mingii cu capul. Desigur, o singură lovitură nu pricinuiește deteriorări iremediabile, dar acet tip de agresiune pe un termen lung poate duce la afectări serioase.

Comoțiile cerebrale mai pot să apară și în alte sporturi dure, cum ar fi box, rugbi, sau chiar schi.

Într-un studiu efectuat la Glasgow University s-a găsit că fotbaliștii profesioniști prezintă un risc de trei ori și jumătate mai mare de a muri, la bătrânețe, din cauza demenței, față de restul populației de aceeași vârstă. Totuși, concluziile încă nu sunt definitive și cercetările continuă pentru că sunt necesare studii pe termen lung.

Aceste noi descoperiri au dus la apariția unor reguli noi în privința antrenamentului fotbaliștilor. Copiilor sub 12 ani le este interzisă lovirea mingii cu capul la antrenamente, chiar dacă în tipul meciurilor acest lucru nu este interzis. Aceste reguli deja se aplică în Anglia, Scoția și Irlanda de Nord, iar in SUA limita de vârstă este de 10 ani și există restricții până la 12-13 ani.


* Ce este demența?

Această boală afectează. în primul rând, capacitatea de a-ți aminti diferite lucruri. De exemplu ai putea uita o parte din membrii familiei, ai putea să te pierzi, sau să uiți denumirea unor obiecte uzuale.

Deasemenea âi poate face pe bolnavi să se comporte într-un mod ciudat și diferit. Pot deveni brusc supărați, triști sau furioși - și au probleme în a se adapta acestor schimbări.