Un prieten virtual postează:
AC:
- Ce mulți ani au trecut de-atunci!
- De când?
- Din copilărie... Și nimeni n-a reușit să-mi explice, să-mi conștientizeze în copilărie, în adolescență faptul că atunci când voi fi adult voi pune așa mare preț pe timp. Nu i-a păsat nimănui cât de puțin am înțeles timpul.
Dac-aș fi știut atunci cât timp va trece... Dac-aș ști astăzi cât timp va trece...
Oare noi cum am putea să le conștientizăm de pe-acum copiilor cât de important și cât de mult este timpul?”
Eu: ”Eu fac asta cu elevii mei, mai tot timpul. Din păcate ei nu prea bagă de seamă, pentru că tinerii se uită doar la ce spun/fac covârstnicii, nu la ce le spunem noi ăștia mai în vârstă.
Adică, ce vreau să spun?
Ești sigur că nu ai primit aceste învățături, dar nu le-ai băgat în seamă?”
AC:
„Ești sigur că nu ai primit aceste învățături, dar nu le-ai băgat în seamă?”
Învățăturile pe care „nu le-am băgat de seamă” nu le-am primit, de fapt.
Aș fi vrut să mă oprească un profesor sau un adult pe stradă, să mă prindă de umeri, să mă privească în ochi și să strige la mine:
-Copile! Tu știi cât timp te așteaptă de-acum încolo? Înțelegi? Fă ceva! Înțelege puterea pe care o ai, averea pe care o ai! Înțelege!
Sunt convins că aș fi îmbătrânit mai conștient...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu