Cyborg

.

Știm că una din particularitățile dezvoltării umane este că – spre deosebire de rudele noastre apropiate din regnul animal – creierul se dezvoltă, în bună parte, după naștere. Mai mult în prima parte a vieții, dar și mai târziu – neuroplasticitatea se păstrează de-a lungul întregii vieți. În acest context educația, prin acțiunea ei formativă, joacă un rol major în dezvoltarea personalității umane.

Cel puțin așa funcționează educația acuma!

Există deja tehnologiile – și nu mai e decât un pas până vor intra în cotidian – pentru a ”îmbunătăți electronic” funcțiile creierului uman.

Să presupunem că adaugi un microcip pentru a-ți îmbunătăți memoria de lucru, apoi un sistem care să te ajute să faci calcule rapide, mai apoi, câțiva ani mai târziu, adaugi un alt microcip pentru a te conecta la  Internet și pur și simplu continui să adaugi îmbunătățire după îmbunătățire.

La un moment dat funcțiile adăugate depășesc, poate cu mult, funcțiile tale biologice. În ce moment ai încetat să mai fii tu? Care este diferența dintre tine și o mașină? Mai ești om?

Cum va arăta educația viitorului în contextul acestor ”îmbunătățiri” aduse ființei umane? Cum mai dai un examen, sau o lucrare de control?

Susan Schneider despre acest subiect:

https://www.edge.org/conversation/susan_schneider-the-future-of-the-mind

.