luni, 11 aprilie 2011

Şoferul meu

.
Se povesteşte că Einstein, imediat după ce a ajuns in Statele Unite, dar înainte de a fi foarte cunoscut, a început o serie de conferinţe itinerante, pe teritoriul SUA. Singurul companion în aceste deplasări era şoferul său, care obişnuia să asiste, în sală, când maestrul îşi expunea teoriile. Către sfârşitul seriei de conferinţe, şoferul îi spune cu umor:
-Maestre, de atâtea ori am auzit teoriile dumneavostră, că aş putea să ţin şi eu această conferinţă!
Nu mai puţin lipsit de umor, Einstein îi replică:
-Foarte bine, la universitatea următoare ţine tu speech-ul!
Zis şi făcut! Einstein ia chipiul de şofer şi se aşează pe unul din scaunele din fundul sălii, iar şoferul urcă la tribună şi ţine o prezentare absolut impecabilă. După conferinţă urmează, bineînţeles, întrebările din sală. Cineva ridică mâna, i se dă cuvântul şi pune o întrebare foarte complicată şi avizată care arăta nu numai că a urmărit dar că a şi înţeles absolut totul. Şoferul, foarte departe de toate teoriile, dar stăpân pe sine, fără să se piardă cu firea, se scarpină în cap şi răspunde:
-Stimate domn, răspunsul la întrebarea dumneavoastră este atât de simplu, încât am să-l chem pe şoferul meu să vă răspundă!
.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

"Îmi cauzează"



Este foarte răspândită opinia conform căreia locuţiunea prepoziţională "din cauza" ar avea o conotaţie negativă. Îmi pare rău, dar nu subscriu...
Pentru a-mi argumenta opinia, vă invit doar să citiţi ce scriu dicţionarele limbii române. Mai jos, am cules – folosindu-mă de www.dexonline.ro – definiţii din câteva dicţionare.
Observaţi pe undeva această conotaţie negativă?
Acest sens – repet, incorect în opinia mea – atribuit lui "cauză", ajunge să-l facă a fi folosit de sine stătător, în exprimări de genul "nu mănânc sărat pentru că îmi cauzează..."
Acest sens vine, mai mult ca sigur, de la sinonimul "datorată" care are o uşoară conotaţie pozitivă. Dar acest fapt consider că nu ar trebui să altereze sensul lui "cauză".


De ce am face această distincţie? Nu-i văd rostul. Ce folos avem să încărcăm relaţia cauză-efect cu distincţia dintre bine şi rău? Era ceva ce nu se putea înţelege înainte şi acuma discursul devine mai limpede? În opinia mea, nu facem decât să introducem o complicaţie inutilă în limbă. Punem vorbitorul de limbă română - şi aşa greu încercat - să mai stea să se gândească şi la parte filozofică a discursului. Unde mai pui că binele şi răul sunt noţiuni foarte greu de definit. Ceea ce este bine pentru cineva poate să fie rău pentru altcineva; sau poate să fie neutru.
Dacă plouă e bine sau e rău? Păi uneori e bine, pentru agricultori, este cu siguranţă rău pentru fata de la meteo care avea de gând să plece în excursie şi este iarăşi bine pentru buruiana care creşte, în ciuda gospodinei care trebuie să o plivească...


Mai jos găsiţi câteva opinii – foarte avizate, de altfel – legate de felul în care trebuie folosite prepoziţia "datorită" şi locuţiunea "din cauză".
Deşi am un deosebit respect pentru inteligenţa şi profesionalismul maestrului George Pruteanu, de data aceasta îmi permit să mă delimitez de puctul de vedere al domniei sale.

Iată un articol preluat de pe www.avocat.net.

<început  de preluare>
Potrivit unei analize gramaticale facute de George Pruteanu, diferenta dintre cele doua constructii ar fi urmatoarea: ”din punctul de vedere al celui ce cuvanta, "datorita" trebuie sa fie legat de un efect favorabil, placut, convenabil, in timp ce "din cauza", de unul negativ, nemultumitor, defavorabil.

DATORITA:
Datorita lui, am reusit sa invat pentru acest examen.
DATORITA  alcoolului, a ajuns cu masina in sant. - varianta gresita
Din cauza alcoolului, a ajuns cu masina in sant. - varianta corecta

DIN CAUZA:
Din cauza ei, n-am ajuns la timp la gara.
DIN CAUZA: Din cauza vremii insorite, au iesit pepeni gustosi. - varianta gresita
Datorita vremii insorite, au iesit pepeni gustosi. - varianta corecta
DATORITA: O scoatem la capat, datorita bunului simt al poporului roman.
DIN CAUZA Multe lucruri merg prost din cauza coruptiei.

Citat din analiza lui George Pruteanu:
Sa stam citeva clipe aici: daca am spune: "Multe lucruri merg prost datorita coruptiei", propozitia ar avea, in esenta, ceva absurd: ca si cum ar trebui sa fim recunoscatori coruptiei ca ne-a ajutat sa ne ducem de ripa. E drept, sunt posibile contexte in care e corecta folosirea lui "datorita" (care e sinonim cu "gratie" sau cu "multumita"), desi efectul a fost negativ: e vorba de contexte ironice, sarcastice, batjocoritoare: Multam, stimabile, datorita dumitale sunt in halul asta! Adica, ce mai: iti sunt profund indatorat pentru cite rele mi-ai facut!
In toate exemplele pe care le-am dat, "din cauza" este echivalent (deci poate fi inlocuit) cu "din pricina". La rindul sau, "datorita" poate fi substituit prin "gratie" sau "multumita". Exista, va spuneam acum citeva minutele, si situatii cind diferenta dintre cele doua posibilitati dispare. E vorba de acele imprejurari, de acele enunturi in care subiectivitatea celui care vorbeste nu are nici un amestec, acelea in care este exclusa logic vreo participare sufleteasca. In genere, intr-o asemenea postura se afla adevarurile stiintifice: "DIN CAUZA atractiei universale descoperite de Newton, corpurile ceresti au orbite previzibile" sau "DATORITA atractiei universale, corpurile ceresti au orbite previzibile" - este exact acelasi lucru. Sau: Apa se evapora datorita caldurii / Apa se evapora din cauza caldurii - cele doua propozitii sunt in mod egal corecte.
In concluzie: daca efectul, rezultatul este din punctul nostru de vedere unul BUN, vom folosi "datorita"; daca este unul RAU, vom folosi "din cauza".

datorita / din cauza / din pricina
Narcisa Forascu, in lucrarea “Dificultati gramaticale ale limbii romane” explica pe larg intelesul constructiilor mentionate mai sus:
1. Datorita este o prepozitie care impune cazul dativ ca si multumita si gratie, ajutand la exprimarea unui raport instrumental:
ex: Aceasta ocazie am avut-o datorita persoanei pe care am intalnit-o.
2. Din cauza si din pricina sunt locutiuni prepozitionale, cu statut controversat, mai putin gramaticalizate, care cer, de asemenea, cazul genitiv:
ex: Am ratat ocazia din cauza/din pricina persoanei pe care am intalnit-o.
Daca efectul cauzei exprimate cu ajutorul lui datorita este pozitiv, atunci utilizarea acestei prepozitii este corecta. In cazul in care efectul este negativ, este nerecomandata utilizarea lui datorita, forma corecta fiind din cauza:
*Am esuat datorita stresului. - varianta gresita
Am esuat din cauza stresului -varianta corecta

<sfârşit  de preluare>

Şi iată ce spun dicţionarele


CÁUZĂ, cauze, s. f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă și, în condiții determinate, provoacă apariția altui fenomen, denumit efect, căruia îi servește ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută. Cauza păcii. ◊ Expr. În cunoștință de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba. A face cauză comună (cu cineva) = a-și uni interesele (cu ale altuia). ♦ Motiv, rațiune. 3. (Jur.) Proces, pricină. ♦ Expr. A avea câștig de cauză = a i se da cuiva dreptate (într-o dispută etc.; a câștiga, a învinge. A da (cuiva) câștig de cauză = (despre un organ de jurisdicție) a se pronunța în favoarea uneia dintre părțile aflate în proces. (A fi) în cauză = (a fi) interesat, implicat într-o chestiune. A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causa, fr. cause.
Sursa: DEX '98

CÁUZĂ ~e f. 1) Fenomen care provoacă sau determină apariția efectului; motiv; temei; pricină. ~ principală. ~ obiectivă. 2) jur. Acțiune pentru care cineva apare în fața judecății; proces. ◊ A avea câștig de ~ a câștiga un proces judiciar. A (nu) fi în ~ a (nu) fi implicat într-o acțiune. 3) Problemă socială, de mare importanță, care preocupă o colectivitate de oameni și pentru a cărei apărare se duce o luptă. ~a păcii. [G.-D. cauzei; Sil. ca-u-] /causa, fr. cause
Sursa: NODEX

CÁUZĂ s. f. 1. ceea ce determină apariția unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă, în anumite condiții, apariția altui fenomen. 2. problemă socială de mare importanță, care preocupă o colectivitate largă de oameni. ♦ în cunoștință de ~ = cunoscând bine problema despre care este vorba; a face ~ comună = a lupta împreună (cu alții) pentru aceeași cauză. ◊ motiv, rațiune. 3. (jur.) pricină, proces. ♦ a avea câștig de ~ = a câștiga. (< lat., it. causa, după fr. cause)
Sursa: MDN

CÁUZĂ s.f. 1. Ceea ce determină, provoacă apariția unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă în anumite condiții apariția altui fenomen. 2. Problemă socială de mare importanță, care preocupă o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută. ◊ În cunoștință de cauză = cunoscând bine problema despre care este vorba. ♦ Motiv, rațiune. 3. (Jur.) Pricină, proces. ◊ A avea câștig de cauză = a câștiga. [Pron. ca-u-. / < lat., it. causa, cf. fr. cause].
Sursa: DN

CÁUZĂ, cauze, s. f. 1. Fenomen care precedă și, în condiții determinate, provoacă apariția altui fenomen, căruia îi servește ca punct de plecare; pricină, motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută. Cauza păcii. ◊ Expr. În cunoștință de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba. A face cauză comună (cu cineva) = a-și uni interesele (cu ale altuia). 3. (Jur.) Proces. ◊ Expr. A avea câștig de cauză = a câștiga, a învinge. A da (cuiva) câștig de cauză = a se pronunța în favoarea cuiva. A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva. [Pr.: ca-u-] – Lat. lit. causa (fr. cause).
Sursa: DLRM

cáuză (cáuze), s. f. – 1. Motiv. – 2. Proces, pricină. Lat. causa (sec. XIX). – Der. cauza, vb. (a pricinui, a produce), din lat. causare; cauzal, adj., din lat. causalis; căuzaș, s. m. (partizan, revoluționar), cuvinte folosite mai ales în 1848; cauzativ, adj., din lat. causativus.
Sursa: DER

CÁUZĂ s. 1. considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, rațiune, temei, (înv. și pop.), cuvânt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămânță. (~ care explică producerea unui fenomen.) 2. obârșie, origine, (fig.) izvor, mamă. (~ tuturor succeselor e ...) 3. obiectiv, scop, țel, țintă, (înv.) pricină. (Luptă pentru nobila ~ a independenței.) 4. v. proces.
Sursa: Sinonime

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare.
Sursa: DEX '98

A CAUZÁ ~éz tranz. A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. [Sil. ca-u-] /causer
Sursa: NODEX

CAUZÁ vb. tr. a pricinui, a produce, a determina. (< fr. causer, lat. causari)
Sursa: MDN

CAUZÁ vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare].
Sursa: DN

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – După fr. causer.
Sursa: DLRM

CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. v. aduce.
Sursa: Sinonime




DATORÍT, -Ă, datoriți, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepoziție, în forma datorită) Mulțumită, grație; din cauza, din pricina. [Var.: datorát, -ă adj.] – V. datori.
Sursa: DEX '98

DATORÍT adj. v. cuvenit.
Sursa: Sinonime

DATORÍTĂ prep. 1) (exprimă un raport instrumental) Cu ajutorul; prin intermediul. 2) (exprimă un raport cauzal) Din cauza; din motivul; mulțumită; grație. / v. a datora
Sursa: NODEX

DATORÍTĂ prep. 1. grație, mulțumită, (înv.) slavă. (~ lui a izbutit.) 2. pentru.
Sursa: Sinonime