vineri, 4 iunie 2010

N-avem nicio şansă!

.
Progenitura unui demnitar a urinat pe o cruce creştină şi, cu plăcere şi nonşalanţă, şi-a făcut publică isprava.
Nu comentez gestul din punct de vedere religios. Nu mă interesează.
Mă interesează doar ceea ce exprimă gestul cu pricina. Gest singular dar simptomatic pentru o întreagă clasă de parveniţi postdecembrişti, care mişună printre noi. Ca gândacii.
V-aţi gândit că aceşti copii moştenesc genele părinţilor lor?
V-aţi gândit că părinţii lor, cu aceleaşi gene, ne conduc?
V-aţi gândit că, poate, din această cauză sunt în fruntea ierarhiei?
V-aţi gândit că poate, în anii pe care-i trăim, acestea sunt genele succesului?
Şi, mai mult, v-aţi gândit că regulile jocului nu se vor schimba tocmai pentru că ei ne conduc? Istoria o scriu învingătorii. Regulile tot ei le fac.