joi, 31 ianuarie 2008

Nins

Când iar începe-a ninge
Mă simt de-un dor cuprins,
Mă văd pe-un drum, departe,
Mergând încet si nins...

Sub streaşină cerdacul
Se-ntunecă mâhnit.
Sta răzimat-o fata
De stâlpu-nzăpădit...

G. Bacovia

sâmbătă, 26 ianuarie 2008

D'ale gratarului

Pentru sezonul de gratare este important sa ne aducem aminte cateva puncte cu privire la regulile gatitului, pentru ca acesta este singurul gatit pe care il intreprind barbatii adevarati, deoarece de asta este legat intotdeauna o anumita doza de pericol.

Cand un barbat se declara pregatit sa preia prepararea gratarului, se declanseaza urmatoarea serie de evenimente:

1) femeia cumpara mancarea
2) femeia face salata, pregateste legumele si desertul
3) femeia pregateste carnea pentru gratar, o aseaza pe o tava, impreuna cu toate celelalte ustensile necesare si o duce afara, unde barbatul sta deja asezat cu o bere in mana in fata gratarului

Si aici vine punctul cel mai important al intregii desfasurari:

4) BARBATUL ASEAZA CARNEA PE GRATAR!

5) apoi mai multe activitati de rutina, femeia aduce farfuriile si tacamurile afara
6) femeia informeaza barbatul, ca carnea mai are putin si se arde
7) el ii multumeste pentru aceasta informatie importanta si mai comanda totodata inca o bere la ea, in timp ce el se ocupa de situatia de urgenta

Si apoi inca un punct foarte important!

8) BARBATUL IA CARNEA DE PE GRATAR SI O DA FEMEII!

9) apoi urmeaza din nou rutina. Femeia aranjeaza farfuriile, salata, painea, tacamurile, servetelele si sosurile si aduce totul afara pe masa.
10) Dupa masa femeia elibereaza masa, o curata, spala vasele

Si din nou, foarte important!!!:

11) TOTI IL LAUDA PE BARBAT PENTRU CALITATILE LUI IN ARTA GATITULUI SI II MULTUMESC PENTRU MANCAREA SUPER BUNA!

12) Barbatul o intreaba pe femeie cum i-a placut faptul ca nu a fost nevoita sa gateasca si cand observa ca ea e cam botoasa, ajunge la concluzia, ca pe femei nu le poti satisface oricum niciodata.


Accident de munca


Draga Domnule,

Va scriu in raspuns la cererea dvs. de a va da amanunte suplimentare in Sectiunea 3 a Raportului de Accident de Munca unde am completat ca drept cauza “slaba planificare” ca fiind cauza accidentului meu. Ati cerut in mod expres explicatii amnuntite cu privire la accident si sper ca detaliile care urmeaza vor fi suficient de clarificatoare.

Eu sunt zidar de meserie. In ziua accidentului lucram singur pe acoperisul unei cladiri inalte de 6 etaje.

Dupa ce mi-am terminat treaba, am realizat ca mi-au ramas caramizi nefolosite, care, cintarite mai tirziu, au fost gasite a cintari aproximativ 270kg.

Decit sa car caramizile jos in brate, in mai multe etape, am considerat ca e mai bine sa le cobor toate odata intr-un butoi, folosind scripetele instalat in acest scop in spatele cladirii.

Am asigurat fringhia la nivelul solului, am urcat pe acoperis, am impins butoiul in afara cladirii si am incarcat caramizile. Dupa aceea am coborit de pe acoperis sa dezleg fringhia, tinind-o foarte strins ca sa asigur o coborire lenta a caramizilor. Veti observa in Sectiunea 11 a Raportului de Accident de Munca intocmit ca eu am o greutate de 72 kg.

Datorita surprizei pe care am avut-o cind am fost literalmente SMULS de la sol intr-un mod complet neasteptat, mi-am pierdut prezenta de spirit si am uitat sa dau drumul la fringhie. Cred ca nu este nevoie sa va mai spun, am inceput o ascensiune rapida catre acoperis. In apropierea etajului 3, m-am intilnit cu butoiul incarcat cu caramizi care acum se indrepta vertiginos catre sol, intilnire in urma careia m-am ales cu capul spart, zgirieturi minore si o clavicula fracurata.

Datorita impactului, ascensiunea mea a incetinit pentru o secunda dupa care a continuat rapid catre nivelul acoperisului, neoprindu-ma decit atunci cind degetele minii drepte au intepenit in scripete pina la nivelul celei de-a 3a falange.

Din fericire, intre timp mi-am recapatat prezenta de spirit si am fost in stare sa ma tin strins de fringhie in ciuda faptului ca incepusem sa am dureri. Aproape simultan, oricum, butoiul cu caramizi a lovit solul si ca urmare a impactului, fundul butoiului a cedat. Acum, saracit de greutatea caramizilor, butoiul cinarea doar 27 kg. Ma refer din nou la greutatea mea; cum probabil v-ati imaginat deja, am inceput o coborire rapida.

In vecinatatea etajului 3, am intilnit butoiul care acum urca; ca urmare a intilnirii m-am ales cu fracturi la glezne si cu mai multe taieturi si zgirieturi la picioare si in general.

Aici, norocul meu a inceput sa se schimbe usor. Intilnind butoiul, a fost bine ca mi-a incetinit usor caderea doar in masura sa-mi limiteze ranile, cind, am cazut pe gramada de caramizi si din fericire, am scapat doar cu 3 vertebre fisurate.

Imi pare rau sa va spun, asa cum stateam intins pe gramada de caramizi, cu dureri atroce, incapabil sa ma misc, din nou mi-am pierdut prezenta de spirit si am scapat fringhia din miini. Asa cum stateam intins, pe spate, am putut sa vad cum butoiul gol si-a inceput calatoria in jos, catre mine, care explica explica cele 2 fracturi la picioare.

Sper din tot sufletul ca acest raport raspunde la toate intrebarile dvs.

Ulciorul

Ulciorul

Rămîi să mai ciocnim o cupă,
La hanul vechi de pe coclauri,
Că pentru vin şi pentru tine
Mai am în sîn trei pumni de aur.
Rămîi să ne-alungăm tristeţea
Şi setea făr de alinare,
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.

Înmiresmează-te frumoaso,
Ca un altar cu mirodenii,
Cît zarea-i plină de albastru
Şi Luna-i plină de vedenii
Şi-atît cît drumurile lumii
Mai au pe margini bucurii,
Căci mîine în zadar vei bate
La porţi de suflete pustii.

Ştii tu, frumoaso, că ulciorul,
Din care bei înfrigurată,
E făurit din taina sfîntă,
Din taina unui trup de fată?
L-a făurit cîndva olarul,
Cel inspirat de duhul rău,
Din taina unui trup de fată
Frumos şi cald ca trupul tău.

Iubeşte-mă acum, căci anii
Pe năzuinţe-or pune frîuri,
Şi zilele vieţii noastre
Se duc ca undele pe rîuri.
Iar trupul tău, care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeţii pe la hanuri...

 

Eusebiu Camilar - Rămâi să mai ciocnim o cupă

Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare...
Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur,
Căci pentru vin şi pentru tine mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să ne-omorâm tristeţea şi setea fără alinare

...Ştii tu, frumoaso, că ulciorul din care beai înfrigurată
L-a făurit din ţărnă sfântă, din ţărna unui trup de fată,
L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău
Din ţărna unui trup de fată frumos şi cald ca trupul tău...

...Ca mâne-om putrezi-n morminte uitaţi, nepomeniţi de nime...
Ca mâne vor veni olarii să fure lut din ţintirime;
Şi trupul Tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri...

Înmirezmează-te, frumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii,
Cât ochii îţi sunt plini de flăcări, cât zarea-i plină de vedenii,
Atât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii,
Căci mâne, în zadar vei bate la porţi de suflete pustii...

Iubeşte-mă acum, căci anii pe năzuinţi ne-or pune frâuri,
Căci zilele vieţii noastre se duc ca undele pe râuri;
Şi trupul tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri...

Text reprodus din revista „Cetatea Moldovei” 2, 1943, p 180 – 181
Poezia are multe din filozofia lui Omar Khayyám


Se pare că se găsesc mai multe variante ale poeziei. Nu am cercetat să găsesc originalul.

Ulciorul - Eusebiu Camilar

Rămâi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri,
Căci pentru vin și pentru tine
Mai am în sân trei pumni de aur.

Rămâi să-nmormântăm tristețea
Și setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.

Știi tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfântă,
Din taina unui trup de fată?

L-a făurit cândva olarul
Cel inspirat de duhul rău,
Din taina unui trup de fată
Frumos și cald ca trupul tău.

Înmiresmează-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii,
Cât zarea-i plină de albastru
Și lumea plină-i de vedenii.

Și-atât cât drumurile vieții
Mai au pe margini bucurii,
Căci mâine în zadar vei bate
La porți de suflete pustii.

Iubește-mă acum căci anii
Nebănuiți vor pune frâu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe râu.

Ca mâine-om putrezi-n morminte,
Uitați, nepomeniți de nimeni,
Ca mâine vor veni olarii
Să fure lut din țintirime.

Iar trupul tău, care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeții pe la hanuri

luni, 21 ianuarie 2008

Rîsu' plînsu'


Pleoapă cu dinţi, cu lacrimă mînjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate ...

Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescenţa mea,
dublînd nefiinţa acestei secunde
cu nefiinţa ei de cîndva.

Ah, rîsu' plînsu'
ah, rîsu' plînsu'
mă bufneşte cînd spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.

Ah, rîsu' plînsu'
ah, rîsu' plînsu'
în ochiul lucrurilor reci
şi-n dintele lor muşcător, ca şi sceptrul
neinventaţilor regi.

sâmbătă, 19 ianuarie 2008

La ginecolog

La un post de radio oarecare s-a facut un concurs cu un premiu generos pentru cine povesteste cea mai rusinoasa intamplare prin care a trecut.

Castigatoarea acestui concurs a povestit urmatoarele:
"In acea zi aveam de facut o vizita la ginecolog, la ora 08.00. Intamplarea a facut ca fiica mea cea mica sa planga toata noaptea, iar de dimineata m-am trezit tarziu. Asa ca am imbracat repede copiii sa-i trimit la scoala, dupa care fuga la baie.
Cum doream sa ma prezint cat mai curata (ca orice femeie care merge la ginecolog) si nu mai aveam timp de dus, iau repede primul prosop pe care-l vad in baie, il ud si ma spal bine pe partile intime, ies din casa in viteza, sofez ca nebuna, ajung la cabinet, intru si cum deja stiam ce am de facut ma asez pe marginea patului si zbor cu gandul in alta parte.
Aud medicul care zice :
- OOO, astazi am facut un efort special ca sa aratam bine!

Seara, acasa fiica mea intreaba:
- Mama unde e prosopelul meu?
- Nu stiu draga. Ia si tu altul curat din dulapior, ii raspund.
- Nu! Eu il vreau pe ala pe care l-am lasat dimineata in baie! Aveam sclipiciul si stelutele lipicioase pe el.

In acel moment am inteles ce a vrut sa spuna medicul...."

Am fost cindva profesor...


De cîțiva ani am abandonat meseria de profesor și m-am reprofilat pe calculatoare. Cu toate acestea cunoștințele mele, vecinii, mă apelează în continuare cu "Domnu' profesor".
De cîte ori mi se spune așa, îmi amintesc de o întîmplare petrecută prin 1983 în troleul 96 care, pe atunci, pleca de la Antiaeriană şi o lua pe Drumul Sării. 96 era de obicei gol, așa că noi studenții ne obișnuiserăm să stăm pe scaune. Altfel, pe alte trasee, nu prea ne așezam chiar dacă erau locuri libere pentru că , cel mai probabil , eram repede puși în situația de a ceda locul cuiva care trebuia să stea jos. Odată se întâmplă ca 96 să fie plin. Un coleg, ca de obicei, stătea liniștit pe scaun. Deodată, lîngă el se postează o tanti mai în vîrstă și al dracului de înțepată așteptînd că tînărul să-i cedeze locul. Omu' nu se ridică… Tanti se împinge în el. Tînărul nimic. Atunci doamnei îi sare țandăra și începe a comenta în gură mare:
- C-așa-s tinerii din ziua de azi! Nu știu ce-i respectul pentru cei vîrstnici! N-au pic de rușine! Merg degeaba la școală și n-au nici cei 7 ani de acasă! Și dăi și dăi, mai mai să-l înjure pe nenorocitul care stătea pe scaun. La un moment dat colegul meu se ridică pentru că oricum trebuia să coboare. Tanti se așează pe scaun dar tot nu încetează. Începe a turui parcă și mai abitir:
- Nesimțiți mai pot fi tinerii din ziua de azi! Nu se uită la mine că am o vîrstă! Habar n-au ce-i respectul pentru bătrîni! Studentului i se acrește de vorbăria cucoanei și, înainte de a coborî, numa ' ce-i zice:
- Curvo! Și coboară.
Atâta i-a trebuit cucoanei! Atunci s-o auzi ce-i poate gura. Vai , porcul și măgarul! Nesimțitul! Cum să mă facă pe mine curvă!? Nu vede că am părul alb?! Paștele și dumnezeii mamii lui de idiot! Să pățesc eu așa ceva! La vîrsta mea! Nu mi- aș fi închipuit! Lîngă ușă stătea să coboare la următoarea un domn cu părul alb, bine îmbrăcat. Pentru că și el se săturase de indignarea cucoanei, intră în vorbă împăciuitor:
- Lăsați doamnă, ce mai tot faceți atîta scandal că v-a făcut curvă la vîrsta dumneavoastră, că și eu sunt ieșit la pensie de zece ani și tot î mi mai zice lumea "Domnu' avocat"!

© Constantin Lupaescu 2002 constantin.lupaescu@gmail.com all rights reserved.